descompletá [At: DEX / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: des- + completa cf fr décompléter] 1 vt A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. 2 vr A nu fi complet.

DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Pref. des- + completa (după fr. décompléter).

DESCOMPLECTÁ vb. I v. descompleta.

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet. ♦ Refl. A nu mai fi complet. [Var.: descomplectá vb. I] – Des¹- + completa (după fr. décompléter).

DESCOMPLETÁ, descompletez, vb. I. Tranz. A lua ceva dintr-o totalitate lăsînd-o incompletă.

descompletá (a ~) vb., ind. prez. 3 descompleteáză

descompletá vb., ind. prez. 1 sg. descompletéz, 3 sg. și pl. descompleteáză

DESCOMPLETÁ vb. a (se) desperechea.

A descompleta ≠ a completa

DESCOMPLECTÁ vb. I. v. descompleta.

DESCOMPLETÁ vb. I. tr. A lua ceva dintr-un întreg făcându-l incomplet. [Var. descomplecta vb. I. / după fr. décompléter].

DESCOMPLETÁ vb. tr. a lua ceva dintr-un întreg, făcându-l incomplet. (după fr. décompléter)

A DESCOMPLETÁ ~éz tranz. A face să se descompleteze. /des- + a completa

A SE DESCOMPLETÁ mă ~éz intranz. A deveni incomplet. /des- + a completa

descompletà v. a face incomplet.

*descompletéz v. tr. (d. completez). Stric ceĭa ce era complet: în această scoală s’a descompletat număru profesorilor. – Și dis-.

DESCOMPLETA vb. a (se) desperechea.