Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru descendent

descend├ęnt, ~─â [At: MARIN, F. 156 / V: (├«nv) ~d├ínt, ~d├şnte sm, descind├şnte sm, desten~ / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr descendant, lat descendens, -ntis] 1 a Care coboar─â Si: cobor├ótor, (liv) descensiv. 2 smf Urma╚Ö.
DESCEND├ëNT, -─é, descenden╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care coboar─â; cobor├ótor. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care coboar─â din..., care se trage din...; urma╚Ö. ÔÇô Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.
DESCEND├ëNT, -─é, descenden╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care coboar─â; cobor├ótor. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care coboar─â din..., care se trage din...; urma╚Ö. ÔÇô Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.
DESCEND├ëNT1, -─é, descenden╚Ťi, -te, adj. (├Än opozi╚Ťie cu ascendent) Care coboar─â, cobor├«tor. ÔŚŐ (Muz.) Gam─â descendent─â = gam─â cobor├«toare.
DESCEND├ëNT2, -─é, descenden╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Cel care se trage din..., cobor├«tor din...; urma╚Ö. [La unele insecte] asist─âm la cele mai minu╚Ťioase precau╚Ťiuni... pentru ca p─ârin╚Ťii s─â asigure descenden╚Ťilor un ad─âpost higienic. C. PETRESCU, ├Ä. I 14.
descend├ęnt adj. m., s. m., pl. descend├ęn╚Ťi; adj. f., s. f. descend├ęnt─â, pl. descend├ęnte
descend├ęnt adj. m., s. m., pl. descend├ęn╚Ťi; f. sg. descend├ęnt─â, pl. descend├ęnte
DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.
Descendent Ôëá ascendent
DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].
DESCEND├ëNT, -─é I. adj. care coboar─â; descensiv. ÔÖŽ nod ~ = unul dintre cele dou─â puncte ├«n care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urma╚Ö. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezent├ónd punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)
DESCEND├ëNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care coboar─â; ├«n cobor├óre; cobor├ótor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
DESCEND├ëNT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) m. ╚Öi f. Persoan─â care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumit─â familie); rud─â ├«n linie direct─â; cobor├ótor; urma╚Ö. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
descendent a. care descinde. ÔĽĹ m. cel ce se trage din: descenden╚Ťii Romanilor.
*descend├ęnt, -─â adj. (lat. desc├ęndens -├ęntis). Care descinde, scobor├«tor: mers descendent. Linie descendent─â (├«n rudenie), posteritate, urma╚Öi─ş cu─şva. Subst. Urma╚Ö, care-╚Ö─ş trage originea din cineva: Rom├óni─ş ├«s descenden╚Ť─ş a─ş Romanilor.
DESCENDENT s., adj. 1. s. cobor├«tor, odrasl─â, progenitur─â, scobor├«tor, urma╚Ö, vi╚Ť─â, vl─âstar, (pop. ╚Öi fam.) pr─âsil─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âm─â╚Öi╚Ť─â, (prin Transilv.) porodi╚Ť─â, (├«nv.) m─âr─âdic, rod, s─âm├«n╚Ť─â, semin╚Ťenie, semin╚Ťie, urm─âtor. (~ de domn.) 2. s. pl. posteritate, urma╚Öi (pl.), (├«nv.) m─âr─âdic. 3. adj. (FON.) cobor├«tor, scobor├«tor. (Diftong ~.)
DESCEND├ëNT, -─é adj. (cf. fr. descendant, lat. descendens): ├«n sintagmele diftong descendent ╚Öi intona╚Ťie descendent─â (v.).

Descendent dex online | sinonim

Descendent definitie

Intrare: descendent (adj.)
descendent adjectiv
Intrare: descendent (s.m.)
descendent substantiv masculin