descendent definitie

17 definiții pentru descendent

descendént, ~ă [At: MARIN, F. 156 / V: (înv) ~dánt, ~dínte sm, descindínte sm, desten~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr descendant, lat descendens, -ntis] 1 a Care coboară Si: coborâtor, (liv) descensiv. 2 smf Urmaș.
DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.
DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.
DESCENDÉNT1, -Ă, descendenți, -te, adj. (În opoziție cu ascendent) Care coboară, coborîtor. ◊ (Muz.) Gamă descendentă = gamă coborîtoare.
DESCENDÉNT2, -Ă, descendenți, -te, s. m. și f. Cel care se trage din..., coborîtor din...; urmaș. [La unele insecte] asistăm la cele mai minuțioase precauțiuni... pentru ca părinții să asigure descendenților un adăpost higienic. C. PETRESCU, Î. I 14.
descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; adj. f., s. f. descendéntă, pl. descendénte
descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; f. sg. descendéntă, pl. descendénte
DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.
Descendent ≠ ascendent
DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].
DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)
DESCENDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
DESCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaș. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis
descendent a. care descinde. ║ m. cel ce se trage din: descendenții Romanilor.
*descendént, -ă adj. (lat. descéndens -éntis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (în rudenie), posteritate, urmașiĭ cuĭva. Subst. Urmaș, care-șĭ trage originea din cineva: Româniĭ îs descendențĭ aĭ Romanilor.
DESCENDENT s., adj. 1. s. coborîtor, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. s. pl. posteritate, urmași (pl.), (înv.) mărădic. 3. adj. (FON.) coborîtor, scoborîtor. (Diftong ~.)
DESCENDÉNT, -Ă adj. (cf. fr. descendant, lat. descendens): în sintagmele diftong descendent și intonație descendentă (v.).

descendent dex

Intrare: descendent (adj.)
descendent adjectiv
Intrare: descendent (s.m.)
descendent substantiv masculin