desăgi vt [At: BARONZI, L. 107 / V: diasagi / Pzi: ~gésc / E: desag] 1 A împărți un sac în două (din cauza greutății acestuia). 2 A împovăra cu desagi. 3 (Fig; d. persoane) A îngreuna cu multe sarcini. 4 A purta (ceva) în spate ca pe niște desagi. 5 (Reg) A îndesa.

DESĂGÍ, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.

DESĂGÍ, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.

desăgí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 să desăgeáscă

desăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăgeáscă

DESĂGÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

desăgésc v. tr. (d. desag). Rar. Azĭ. Încarc, pun pe: a desăgi o marfă în car. Fig. Însărcinez: l-a desăgit cu multe sarcinĭ.

desăgi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI.