Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 444377:
derutá (derutéz, derutát), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
Derutat dex online | sinonim
Derutat definitie
