dermă definitie

15 definiții pentru dermă

dérmă sf [At: ENC. VET. 65 / V: derm1 sn / Pl: ~me / E: ngr δερμά, fr derme) Țesut fîbros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă.
DÉRMĂ, derme, s. f. Stratul mijlociu al pielii vertebratelor, sub epidermă, conținând vase sangvine și limfatice, terminații nervoase, glande sebacee etc. – Din fr. derme.
DÉRMĂ, derme, s. f. Țesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă și mai adâncă a pielii vertebratelor, așezat sub epidermă. – Din fr. derme.
DÉRMĂ s. f. Țesut fibros conjunctiv care constituie partea cea mai groasă și mai adîncâ a pielii, fiind acoperit de epidermă (și în care se află corpusculii tactili și rădăcinile perilor).
dérmă s. f., g.-d. art. dérmei; pl. dérme
dérmă s. f., g.-d. art. dérmei; pl. dérme
DERM s.n. v. dermă.
DÉRMĂ s.f. Țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă din adâncime, a pielii, fiind acoperit de epidermă. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma].
DÉRMĂ s. f. țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă. (< fr. derme, gr. derma)
DERM(O)-, -DÉRM(Ă) / DERMA- / DERMAT(O)-, -DERMÍE elem. „piele, tegument”. (< fr. derm/o/-, -derme, derma-, dermat/o/-, -dermie, cf. gr. derma, -atos)
DÉRMĂ f. Strat mijlociu al pielii, care se află sub epidermă. /<fr. derme
dermă f. țesătura ce constitue pielea.
*dérmă f., pl. e (vgr. dérma, pele). Anat. Țesătură care constitue stratu cel maĭ gros al peliĭ. V. epidermă.
-DERM (-DERMĂ) „piele, mucoasă, tegument, strat cutanat”. ◊ gr. derma „piele” > fr. -derme, germ. -derm, engl. id. it. -derma > rom. -derm și -dermă.
-DERMĂ, v. -DERM.

dermă dex

Intrare: dermă (subst.)
dermă 1 subst. substantiv feminin
derm 1 subst. substantiv neutru
Intrare: dermă (suf.)
dermă 2 suf.