derbedeu m. om fără căpătăiu, vagabond (Mold. derbeder): toți derbederii cari umplu lumea Al. [Turc. DERBEDER, lit. care umblă din poartă în poartă; forma munteană derbedeu rezultă din plur. derbederi, redus derbedei]. ║ adv. într’o doară: umblă prin odaie derbedeu Tănase AL.