depreciá [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~iéz / E: fr déprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa reală. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa reală. Căutînd să deprecieze tocmai ceea ce constituie forța realistă a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar niște păpuși. CARAGIALE, O. I 36 (Prefață). 2. A face să scadă, a micșora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagnațiunea lor, depreciază pămîntul. I. IONESCU, D. 174. – Pronunțat: -ci-a.

depreciá (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreciáză, 1 pl. depreciém (-ci-em); conj. prez. 3 să depreciéze; ger. depreciínd (-ci-ind)

depreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. depreciéz, 3 sg. și pl. depreciáză, 1 pl. depreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. depreciéze; ger. depreciínd (sil. -ci-ind)

DEPRECIÁ vb. 1. v. devaloriza. 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)

DEPRECIÁ vb. v. bagateliza, minimaliza, subaprecia, subestima, subevalua.

A deprecia ≠ a supraaprecia, a supraestima, a supraevalua

DEPRECIÁ vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].

DEPRECIÁ vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)

A DEPRECIÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia; a subestima; a subevalua. 2) A face să se deprecieze. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

A SE DEPRECIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre monede, hârtii de valoare) A-și reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

deprețià v. a scădea prețul, valoarea, meritul.

*depreciéz v. tr. (fr. dé-précier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, disprețuĭesc). Micșorez valoarea unuĭ lucru saŭ meritu cuĭva.

DEPRECIA vb. 1. a (se) demonetiza, a (se) devaloriza. (A ~ un semn bănesc nominal.) 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)[1]

deprecia vb. v. BAGATELIZA. MINIMALIZA. SUBAPRECIA. SUBESTIMA. SUBEVALUA.