Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru deprava

deprav├í vr [At: ╚ś─éINEANU, D. U. / Pzi: ~v├ęz / E: fr d├ępraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfr├ónat.
DEPRAV├ü, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. ÔÇô Din fr. d├ępraver, lat. depravare.
DEPRAV├ü, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. ÔÇô Din fr. d├ępraver, lat. depravare.
DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.
!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză
deprav├í vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. deprav├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deprave├íz─â
DEPRAVÁ vb. v. corupe.
DEPRAV├ü vb. I. refl. A fi desfr├ónat, dec─âzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. d├ępraver, it., lat. depravare].
DEPRAV├ü vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. d├ępraver, lat. depravare)
A SE DEPRAV├ü m─â ~├ęz intranz. A duce o via╚Ť─â de pl─âceri u╚Öoare; a tr─âi ├«n desfr├óu; a se desfr├óna; a se destr─âb─âla; a se strica. /<fr. d├ępraver, lat. depravare
depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.
*deprav├ęz v. tr. (lat. depr├ívo, -├íre, d. pravus, r─â┼ş, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obice─şurile.
DEPRAVA vb. a (se) corupe, a dec─âdea, a (se) desfr├«na, a (se) destr─âb─âla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezm─â╚Ťa, (├«nv.) a (se) sminti. (S-a ~ ├«ntr-un mediu imoral.)

Deprava dex online | sinonim

Deprava definitie

Intrare: deprava
deprava verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pra-