Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru depolimerizare

depolimeriza vt [At: DN3 / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ępolym├ęriser] (Chm) A supune depolimeriz─ârii.
depolimeriz├íre sf [At: DEX / Pl: ~zß║»ri / E: cf fr d├ępolym├ęrisation] Reac╚Ťie prin care un polimer trece ├«n polimeri cu greut─â╚Ťi moleculare mai mici, sub ac╚Ťiunea c─âldurii, a luminii, a radia╚Ťiilor, a catalizatorilor, a oxigenului.
DEPOLIMERIZ├ü, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimeriz─ârii. ÔÇô Din fr. d├ępolym├ęriser.
DEPOLIMERIZ├üRE, depolimeriz─âri, s. f. Reac╚Ťie prin care un polimer trece ├«n polimeri cu mase moleculare mai mici, sub ac╚Ťiunea c─âldurii, a luminii, a radia╚Ťiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. ÔÇô Cf. fr. d├ępolym├ęrisation.
DEPOLIMERIZ├ü, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimeriz─ârii. ÔÇô Din fr. d├ępolym├ęriser.
DEPOLIMERIZ├üRE, depolimeriz─âri, s. f. Reac╚Ťie prin care un polimer trece ├«n polimeri cu greut─â╚Ťi moleculare mai mici, sub ac╚Ťiunea c─âldurii, a luminii, a radia╚Ťiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. ÔÇô Cf. fr. d├ępolym├ęrisation.
depolimerizáre s. f., g.-d. art. depolimerizắrii; pl. depolimerizắri
depolimeriz├í vb., ind. prez.1 sg. depolimeriz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. depolimerize├íz─â
depolimeriz├íre s. f. Ôćĺ polimerizare
DEPOLIMERIZ├ü vb. I. tr. A efectua opera╚Ťia de depolimerizare. [< fr. d├ępolym├ęriser].
DEPOLIMERIZ├üRE s.f. Fenomen invers polimeriz─ârii; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. d├ępolym├ęrisation].
DEPOLIMERIZ├ü vb. tr. a efectua reac╚Ťia de depolimerizare. (< fr. d├ępolym├ęriser)
DEPOLIMERIZ├üRE s. f. reac╚Ťie ├«n care se produce descompunerea unui polimer ├«n compu╚Öi chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (dup─â fr. d├ępolym├ęrisation)

Depolimerizare dex online | sinonim

Depolimerizare definitie

Intrare: depolimeriza
depolimeriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depolimerizare
depolimerizare substantiv feminin