depista vt [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 184, 4/3 / Pzi: ~téz / E: fr dépister] A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. ♦ (Med.) A descoperi și a cerceta cazuri de boală inaparentă. – Din fr. dépister.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.

DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A descoperi ceva tăinuit, nedat pe față; a da de urma unui lucru ascuns, a cărui descoperire interesează, prezintă importanță. A depista cazurile de scarlatină.

depistá (a ~) vb., ind. prez. 3 depisteáză

depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză

DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.

DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].

DEPISTÁ vb. tr. a descoperi, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)

A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinuite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister