DEPÍNDE, depínd, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. (Despre lucruri, fapte, acțiuni, atitudini) A fi legate cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atîrna de..., a fi în puterea cuiva. Nu se poate ca adevărul, dreptatea, fericirea popoarelor să depindă de un singur om, oricare ar fi el. CAMIL PETRESCU, B. 49. De rezultatele ce le va obține depinde viitorul familiei. REBREANU, R. I 165. ◊ (Unipersonal) Depinde mult și de capriciul soartei. REBREANU, R. II 76. ◊ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Cînd se poate termina lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituții, regiuni, ținuturi) A fi sub autoritatea, sub ordinele, sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. Era liber, nu datora nimănui nimic, nu depindea de nimeni. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. – Forme gramaticale: perf. s. depinsei, part. depins.