Dicționare ale limbii române

2 intrări

21 definiții pentru depilare

depila vt [At: BARBU, I. 86 / Pzi: ~léz / E: fr dépiler, lat depilare] 1 A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2 A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Röntgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic Si: a epila.
depiláre sf [At: LM / Pl: ~lắri / E: depila] 1 Îndepărtare a părului de pe pielea pregătită pentru tăbăcit Si: depilat1 (1), depilație (1). 2 Îndepărtare a părului de pe corp sau de pe față (prin smulgerea sau distrugerea lui cu ajutorul razelor Röntgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic Si: depilat1 (2), depilație (2), epilare.
DEPILÁ, depilez, vb. I. 1. Tranz. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2. Tranz. și refl. A(-și) îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. dépiler, lat. depilare.
DEPILÁRE, depilări, s. f. Acțiunea de a depila și rezultatul ei; îndepărtare a părului de pe piele. – V. depila.
DEPILÁ, depilez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. dépiler, lat. depilare.
DEPILÁRE, depilări, s. f. Acțiunea de a depila și rezultatul ei; îndepărtare a părului de pe piele. – V. depila.
DEPILÁ, depilez, vb. I. Tranz. A înlătura părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. ♦ A înlătura părul de prisos de pe corpul omului.
DEPILÁRE, depilări, s. f. Acțiunea de a depila; înlăturarea părului de pe piele.
depilá (a ~) vb., ind. prez. 3 depileáză
depiláre s. f., g.-d. art. depilắrii; pl. depilắri
depilá vb., ind. prez. 1 sg. depiléz, 3 sg. și pl. depileáză
depiláre s. f., g.-d. art. depilării; pl. depilări
DEPILÁ vb. 1. a (se) epila. 2. (TĂBĂCĂRIE) a părui.
DEPILÁRE s. 1. depilație, epilare, epilație. (~ a părului de pe picioare.) 2. (TĂBĂCĂRIE) păruit.
DEPILÁ vb. I. tr. A îndepărta, a înlătura părul de pe piele. [P.i. -lez. / < fr. dépiler, cf. it., lat. depilare].
DEPILÁRE s.f. Acțiunea de a depila și rezultatul ei; depilație. [< depila].
DEPILÁ vb. tr. a înlătura părul de pe piele. ◊ a îndepărta perișorii de pe pielița unui fruct. (< fr. dépiler, lat. depilare)
A DEPIL/Á ~éz tranz. 1) (piei pentru tăbăcit) A curăța de păr. 2) (părți ale corpului) A lipsi de păr în scopuri igienice sau estetice. 3) (părul de pe picioare, față etc.) A îndepărta în scopuri igienice sau estetice. /<fr. dépiler, lat. depilare
*depiléz v. tr. (lat. dé-pilo, -piláre, d. pĭlus, păr. V. depărez, păr). Zmulg păru saŭ îl fac să cadă de pe corp. – Și epilez (lat. e-pilare).
DEPILA vb. 1. a (se) epila. 2. (TĂBĂCĂRIE) a părui.
DEPILARE s. 1. epilare. 2. (TĂBĂCĂRIE) păruit.

Depilare dex online | sinonim

Depilare definitie

Intrare: depila
depila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depilare
depilare substantiv feminin