depersonaliza vt [At: LOVINESCU, C. VII, 35 / V: desp~ / Pzi: ~zéz / E: fr dépersonnaliser] A face să-și piardă personalitatea.

depersonalizát2, ~ă a [At: RALEA. S. T. II, 77 / V: desp~ / Pl: ~ați, ~e / E: depersonaliza] Care și-a pierdut personalitatea.

depersonalizát1 sn [At: MDA ms / V: desp~ / E: depersonaliza] 1-2 Depersonalizare (1-2).

DEPERSONALIZÁ, depersonalizez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă personalitatea. [Var.: despersonalizá vb. I] – Din fr. dépersonnaliser.

DEPERSONALIZÁT, -Ă, depersonalizați, -te, adj. Care și-a pierdut personalitatea; fără personalitate. [Var.: despersonalizát, -ă adj.] – V. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁ vb. I v. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁT, -Ă adj. v. depersonalizat.

DEPERSONALIZÁ, depersonalizez, vb. I. Tranz. A face să-și piardă personalitatea. [Var.: despersonalizá vb. I] – Din fr. dépersonnaliser.

DEPERSONALIZÁT, -Ă, depersonalizați, -te, adj. Care și-a pierdut personalitatea; fără personalitate. [Var.: despersonalizát, -ă adj.] – V. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁ vb. I v. depersonaliza.

DESPERSONALIZÁT, -Ă adj. v. depersonalizat.

DESPERSONALIZÁT, -Ă, despersonalizați, -te, adj. (Rar) Care și-a pierdut personalitatea; lipsit de personalitate. ♦ Fig. Lipsit de căldură, de viață. Am găsit... o cameră de găzduit, groaznic de despersonalizată și de tristă. GALACTION, O. I 680.

depersonalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 depersonalizeáză

depersonalizá vb., ind. prez. 1 sg. depersonalizéz, 3 sg. și pl. depersonalizeáză

DEPERSONALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și piardă personalitatea. [Var. despersonaliza vb. I. / < fr. dépersonnaliser].

DESPERSONALIZÁ vb. I. v. depersonaliza.

DEPERSONALIZÁ vb. tr. a face să-și piardă personalitatea. (< fr. dépersonnaliser)

A DEPERSONALIZÁ ~éz tranz. A face să se depersonalizeze. /<fr. dépersonnaliser

A SE DEPERSONALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde personalitatea; a deveni impersonal. /<fr. dépersonnaliser