depeizá vtr [At: DN³ / Pzi: ~zéz / E: fr dépayser] (Frm) 1-2 A (se) îndepărta din locul de origine. 3-4 A (se) dezrădăcina (2). 5-6 A (se) dezorienta. 7-8 A (se) înstrăina. modificată

depeizá (a ~) (livr.) (-pe-i-) vb., ind. prez. 3 depeizeáză

depeizá vb. (sil. -pe-i-), ind. prez. 3 sg. depeizeáză

DEPEIZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A lua, a smulge de la locul de baștină, a dezrădăcina. ♦ (Fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura. [Pron. -pe-i-, p.i. -zez. / < fr. dépayser].

DEPEIZÁ vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ◊ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina. (< fr. dépayser)