depareiat definitie

2 intrări

13 definiții pentru depareiat

deparaiá v vz depareia
depareia vt [At: DEX2 / V: ~raiá / Pzi: ~iéz / E: fr dépareiller] (Flt) A descompleta o serie de mărci poștale.
depareiát1 sn [At: MDA ms / E: depareia] Depareiere.
depareiát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: depareia] (Flt; d. serii de mărci poștale) Care a fost descompletat.
DEPARAIÁ vb. I v. depareia.
DEPAREIÁ, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci poștale. [Var.: deparaiá vb. I] – Din fr. dépareiller.
DEPAREIÁT, -Ă, depareiați, -te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poștale) Care a fost descompletat. – V. depareia.
DEPARAIÁ vb. I v. depareia.
DEPAREIÁ, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci poștale. [Var.: deparaiá vb. I] – Din fr. dépareiller.
DEPAREIÁT, -Ă, depareiați, -te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poștale) Care a fost descompletat. – V. depareia.
depareiá vb., (sil. -re-ia), ind. prez.1 sg. depareiéz, 3 sg. și pl. depareiáză
DEPAREIÁT, -Ă adj. (Filat.; despre mărci) Desperecheat, descompletat, izolat. [Pron. -re-iat. / < fr. déparaillé].
DEPAREIÁ vb. tr. (filat.) a desperechea, a descompleta o serie de mărci. (< fr. dépareiller)

depareiat dex

Intrare: depareia
deparaia conjugarea a II-a grupa I verb
depareia conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: -re-ia
Intrare: depareiat
deparaiat participiu
depareiat adjectiv