Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru deparazitat

deparazita vt [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: de(s)- + parazit] A distruge sau a înlătura paraziții de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice.
deparazitát1 sn [At: MDA ms / E: deparazita] 1 Deparazitare (1). 2 (Spc) Despăduchere. 3 Deparazitare (3).
deparazitát2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: deparazita] (D. plante sau animale) 1 De pe care au fost înlăturați sau distruși paraziții. 2 (Spc) Despăducheat2.
DEPARAZITÁ, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a înlătura paraziții de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. – De4 + parazit.
DEPARAZITÁ, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a înlătura paraziții de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. – De4 + parazit.
DEPARAZITÁT, -Ă, deparazitați, -te, adj. Curățat de paraziți.
DEPARAZTTÁ, deparazitez, vb. I. Tranz. A curăța de paraziți, a distruge insectele parazite. ♦ A curăța plantele cultivate sau terenurile agricole de filoxeră, mucegaiuri și alți paraziți.
deparazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 deparaziteáză
deparazitá vb., ind. prez. 1 sg. deparazitéz, 3 sg. și pl. deparaziteáză; ger. deparazitând
DEPARAZITÁ vb. (MED.) a despăduchea.
DEPARAZITÁ vb. I. tr. A curăța, a distruge paraziții; a despăduchea. ♦ (Agr.) A distruge insectele, ciupercile, mucegaiurile etc. dăunătoare. [< de- + parazit + -a].
DEPARAZITÁ vb. tr. a distruge paraziții de pe plante, animale etc. (< de1- + parazit)
A DEPARAZITÁ ~éz tranz. (încăperi, plante, animale) A curăța de microorganisme dăunătoare și de organisme parazite. /de + parazit

deparazitat definitie

deparazitat dex

Intrare: deparazita
deparazita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deparazitat
deparazitat adjectiv