depănătoare definitie

23 definiții pentru depănătoare

depănătór1, ~oáre [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oáre / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.
depănătór2 sm vz depanator
DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.
DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.
DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.
DEPĂNĂTÓR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.
DEPĂNĂTÓR2, -OÁRE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.
depănătoáre2 (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri
depănătoáre1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre
depănătór1 (muncitor) s. m., pl. depănătóri
depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre
depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri
depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre
depănătór (persoană) s. m., pl. depănătóri
depănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáre
DEPĂNĂTOÁRE s. (TEXT.) vârtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)
DEPĂNĂTOÁRE ~óri f. 1) Mașină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la mașina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare
DEPĂNĂTÓR1 ~oáre n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător
DEPĂNĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător
depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță.
depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ.
vîrtélniță și (Mold. sud și) vîrténiță f., pl. e (nsl. vretenica, macara, bg. vŭrtel, frigare, d. vŭrtĭy, învîrtesc). Unealtă de depănat, numită și depănătoare.
DEPĂNĂTOARE s. vîrtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)

depănătoare dex

Intrare: depănătoare
depănătoare substantiv feminin
Intrare: depănătoare
depănătoare substantiv feminin substantiv neutru