Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru denotativ

denotat├şv, ~─â a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęnotatif] 1 (D. sensul cuvintelor) Corespunz─âtor denota╚Ťiei (2) cf precis, comun, obi╚Önuit. 2 (D. stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conota╚Ťii.
DENOTAT├ŹV, -─é, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunz─âtor denota╚Ťiei; precis; comun, obi╚Önuit. ÔÖŽ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conota╚Ťii. ÔÇô Din fr. d├ęnotatif.
DENOTAT├ŹV, -─é, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunz─âtor denota╚Ťiei; precis; comun, obi╚Önuit. ÔÖŽ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conota╚Ťii. ÔÇô Din fr. d├ęnotatif.
*denotat├şv adj. m., pl. denotat├şvi; f. denotat├şv─â, pl. denotat├şve
denotat├şv adj. m., pl. denotat├şvi; f. sg. denotat├şv─â, pl. denotat├şve
DENOTAT├ŹV, -─é adj. Sens denotativ = sensul obi╚Önuit al unui cuv├ónt. ÔÖŽ (Despre limbaj) Direct, obi╚Önuit, precis, banal. [< fr. d├ęnotatif].
DENOTAT├ŹV, -─é adj. (despre sensul cuvintelor) corespunz─âtor denota╚Ťiei; obi╚Önuit, precis. ÔŚŐ (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conota╚Ťii. (< fr. d├ęnotatif)
DENOTAT├ŹV ~─â (~i, ~e) Care este lipsit de conota╚Ťii; obi╚Önuit; obiectiv. Stil ~. /<fr. d├ęnotatif
DENOTAT├ŹV, -─é adj. (< fr. d├ęnotatif): ├«n sintagmele limbaj denotativ ╚Öi sens denotativ (v.).

Denotativ dex online | sinonim

Denotativ definitie

Intrare: denotativ
denotativ adjectiv