DEMÚLT adv. Cu mult timp înainte, de multă vreme. Iar mama mea a murit demult. SADOVEANU, D. P. 67. ◊ Loc. adj. De demult = din trecut, de altădată. Sindipa l-a îndemnat să asculte o poveste ciudată a altui om de demult. SADOVEANU, D. P. 176. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste. EMINESCU, O. I 188. În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul leu sătule, dezgustate Își aleseră lor Un alt stăpînitor. ALEXANDRESCU, P. 126. ◊ Loc. adv. Mai demult = odinioară.