Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru demonologie

demonolog├şe sf [At: LM / Pl: ~ii / E: fr d├ęmonologie] Disciplin─â care se ocup─â cu studiul credin╚Ťei ├«n demoni.
DEMONOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul credin╚Ťelor populare despre demoni. ÔÇô Din fr. d├ęmonologie.
DEMONOLOG├ŹE s. f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul demonilor. ÔÇô Din fr. d├ęmonologie.
demonolog├şe s. f., art. demonolog├şa, g.-d. demonolog├şi, art. demonolog├şei
demonolog├şe s. f., art. demonolog├şa, g.-d. demonolog├şi, art. demonolog├şei
DEMONOLOG├ŹE s.f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul demonilor. [Gen. -iei. / < fr. d├ęmonologie, cf. gr. daimon ÔÇô demon, logos ÔÇô ╚Ötiin╚Ť─â].
DEMONOLOG├ŹE s. f. pretins─â ╚Ötiin╚Ť─â religioas─â sau parte a mitologiei care se ocup─â cu studiul demonilor. (< fr. d├ęmonologie)
DEMONO- ÔÇ×demon, diavolÔÇŁ. ÔŚŐ gr. daimon ÔÇ×zeu, fiin╚Ť─â supranatural─âÔÇŁ > fr. d├ęmono-, it. id., engl. id., germ. d├Ąmono- > rom. demono-. Ôľí ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de diavoli; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., autor al unor scrieri despre demoni; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplin─â care trateaz─â despre credin╚Ťele religioase referitoare la demoni; ~latrie (v. -latrie), s. f., adora╚Ťie a demonilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care ador─â demonii; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul demonilor; ~manie (v. -manie), s. f., tulburare mintal─â care const─â ├«n credin╚Ťa de a fi st─âp├«nit de for╚Ťe diabolice; sin. demonopatie; ~patie (v. -patie), s. f., demonomanie*.
demonolog├şe, demonologii s. f. Disciplin─â teologic─â sau profan─â care se ocup─â ├«n mod special cu mitul demonilor ╚Öi ├«n general cu lumea fiin╚Ťelor fabuloase supraumane, neconsiderate zei, care fie c─â protejeaz─â, fie c─â du╚Öm─ânesc omenirea. ÔÇô Din fr. d├ęmonologie.

Demonologie dex online | sinonim

Demonologie definitie

Intrare: demonologie
demonologie substantiv feminin