demnitar definitie

13 definiții pentru demnitar

demnitár sm [At: GHICA, C. E. II, 322 / S și: (înv) dignitar / Pl: ~i / E: fr dignitaire cf demn] Înalt funcționar al statului, al bisericii etc.
DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. – Din fr. dignitaire (după demn).
DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. – Din fr. dignitaire (după demn).
DEMNITÁR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. Am luat și eu cunoștință de aceste documente prin domnia-sa... mare demnitar în cancelaria Republicii. SADOVEANU, Z. C. 75. După dric... [veneau] înalții demnitari ai statului. MACEDONSKI, O. III 17.
demnitár s. m., pl. demnitári
demnitár s. m., pl. demnitári
DEMNITÁR s. (POL.) (înv.) dregător, ureadnic. (Un înalt ~.)
DEMNITÁR s.m. Înalt funcționar de stat, persoană care deține o demnitate importantă. [< fr. dignitaire, după demn].
DEMNITÁR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire)
DEMNITÁR ~i m. Persoană care deține o demnitate; înalt funcționar de stat. /<fr. dignitaire
demnitar m. persoană investită cu o demnitate.
*demnitár m. (fr. dignitaire și infl. de rom. demn). Personagiŭ investit cu o demnitate. – Rar și dignitar.
DEMNITAR s. (înv.) dregător, ureadnic. (Un înalt ~.)

demnitar dex

Intrare: demnitar
demnitar substantiv masculin