demitiza vt [At: MAGAZIN IST. 1968, nr. 12, 54 / Pzi: ~zéz / E: cf fr démythifier; it demittizare] 1 (C. e un mit) A înlătura. 2 A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. 3 (Pgn) A face să dispară o afirmație falsă Si: a demistifica (1).

DEMITIZÁ, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦ P. gener. A face să dispară o afirmație falsă; a demistifica. – Cf. it. demitizzare.

DEMITIZÁ, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦ P. gener. A face să dispară o afirmație falsă, o scorneală; a demistifica. – Cf. it. demitizzare.

*demitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demitizeáză

demitizá vb., ind. prez.1 sg. demitizéz, 3 sg. și pl. demitizeáză

DEMITIZÁ vb. v. demistifica.

DEMITIZÁ vb. I. tr. A înlătura un mit, o aureolă. [< it. demitizzare].

DEMITIZÁ vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea și evoluția lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înțelesul lor primordial. (< it. demitizzare)

A DEMITIZÁ ~éz tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face să-și piardă caracterul mitic. 2) (mituri, prejudecăți etc.) A face să nu mai existe; a risipi; a spulbera; a demistifica. /<it. demitizzare