demisionare definitie

28 definiții pentru demisionare

demisioná [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~néz / E: fr démissionner] 1-2 vi A se retrage (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.
demisionár, ~ă smf a [At: NEGULICI / V: (îvr) ~iun~, dim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démissionnaire] 1-2 (Persoană) care și-a prezentat demisia (1-2).
demisionáre sf [At: POLIZU / V: (înv) dim~ / Pl: ~nắri / E: demisiona] 1-2 Retragere (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. Si: demisionat1 (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat1 (3). 4 (Rar) Destituire.
DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.
DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.
DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.
DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.
DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.
DEMISIONÁRE, demisionări, s. f. Acțiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] – V. demisiona.
DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și da demisia. N-am demisionat, ca să pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. – Pronunțat: -si-o-.
demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză
demisionár (-si-o-) adj. m., pl. demisionári; f. demisionáră, pl. demisionáre
demisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demisionéz, 3 sg. și pl. demisioneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demisionéze
demisionár adj. m. (sil. -si-o-), pl. demisionári; f. sg. demisionáră, pl. demisionáre
demisionáre s. f.(sil. -si-o-), pl. demisionări
DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)
DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].
DEMISIONÁR, -Ă adj. Care își dă sau și-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire].
DEMISIONÁRE s.f. Acțiunea de a demisiona. [< demisiona].
DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)
DEMISIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își dă sau și-a dat demisia. (< fr. démissionnaire)
A DEMISIONÁ ~éz intranz. A-și da demisia. /<fr. démissionner
DEMISIONÁR ~ă (~i, ~e) Care demisionează sau a demisionat recent. /<fr. démissionaire
demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune.
demisionar m. cel ce și-a dat demisia.
*demisionár, -ă s. și adj. (fr. démissionaire). Care și-a dat demisiunea. – Și dim-.
*demisionéz v. intr. (d. demisiune, după lat. demissio). Mă demit dintr’o funcțiune, îmi daŭ demisiunea: a demisiona din minister. – Și dim-.
DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

demisionare dex

Intrare: demisiona
demisiona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demisionare
demisionare substantiv feminin
  • silabisire: -si-o-
Intrare: demisionar
demisionar adjectiv
  • silabisire: -si-o-