Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru demisionare

demision├í [At: POLIZU / P: ~si-o~ / Pzi: ~n├ęz / E: fr d├ęmissionner] 1-2 vi A se retrage (de bun─âvoie) printr-o cerere scris─â, dintr-o func╚Ťie, o slujb─â etc. 3 vi A prezenta superiorului ierarhic demisia (1-2). 4 vt (Rar) A destitui.
demision├ír, ~─â smf a [At: NEGULICI / V: (├«vr) ~iun~, dim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęmissionnaire] 1-2 (Persoan─â) care ╚Öi-a prezentat demisia (1-2).
demision├íre sf [At: POLIZU / V: (├«nv) dim~ / Pl: ~nß║»ri / E: demisiona] 1-2 Retragere (de bun─âvoie) printr-o cerere scris─â, dintr-o func╚Ťie, o slujb─â etc. Si: demisionat1 (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat1 (3). 4 (Rar) Destituire.
DEMISION├ü, demisionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] ÔÇô Din fr. d├ęmissionner.
DEMISION├üR, -─é, demisionari, -e, adj. Care demisioneaz─â sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] ÔÇô Din fr. d├ęmissionnaire.
DEMISION├üRE, demision─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] ÔÇô V. demisiona.
DEMISION├ü, demisionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] ÔÇô Din fr. d├ęmissionner.
DEMISION├üR, -─é, demisionari, -e, adj. Care demisioneaz─â sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] ÔÇô Din fr. d├ęmissionnaire.
DEMISION├üRE, demision─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] ÔÇô V. demisiona.
DEMISION├ü, demisionez, vb. I. Intranz. A-╚Öi da demisia. N-am demisionat, ca s─â pot reveni. CAMIL PETRESCU, T. I 354. ÔÇô Pronun╚Ťat: -si-o-.
demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză
demisionár (-si-o-) adj. m., pl. demisionári; f. demisionáră, pl. demisionáre
demision├í vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. demision├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demisione├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. demision├ęze
demisionár adj. m. (sil. -si-o-), pl. demisionári; f. sg. demisionáră, pl. demisionáre
demisionáre s. f.(sil. -si-o-), pl. demisionări
DEMISIONÁ vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)
DEMISION├ü vb. I. intr. A-╚Öi da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. d├ęmissionner].
DEMISION├üR, -─é adj. Care ├«╚Öi d─â sau ╚Öi-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. d├ęmissionnaire].
DEMISION├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a demisiona. [< demisiona].
DEMISION├ü vb. intr. a-╚Öi da demisia. (< fr. d├ęmissionner)
DEMISION├üR, -─é adj., s. m. f. (cel) care ├«╚Öi d─â sau ╚Öi-a dat demisia. (< fr. d├ęmissionnaire)
A DEMISION├ü ~├ęz intranz. A-╚Öi da demisia. /<fr. d├ęmissionner
DEMISION├üR ~─â (~i, ~e) Care demisioneaz─â sau a demisionat recent. /<fr. d├ęmissionaire
demision├á v. a renun╚Ťa la o demnitate, a ie╚Öi din o func╚Ťiune.
demisionar m. cel ce și-a dat demisia.
*demision├ír, -─â s. ╚Öi adj. (fr. d├ęmissionaire). Care ╚Öi-a dat demisiunea. ÔÇô ╚śi dim-.
*demision├ęz v. intr. (d. demisiune, dup─â lat. demissio). M─â demit dintrÔÇÖo func╚Ťiune, ├«mi da┼ş demisiunea: a demisiona din minister. ÔÇô ╚śi dim-.
DEMISIONA vb. (înv.) a paretisi, a se prosti. (A ~ dintr-o slujbă.)

Demisionare dex online | sinonim

Demisionare definitie

Intrare: demisiona
demisiona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demisionare
demisionare substantiv feminin
  • silabisire: -si-o-
Intrare: demisionar
demisionar adjectiv
  • silabisire: -si-o-