demimondén, ~ă [At: LUC. VII, 123 / S și: ~mi-mon~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démimondaine] (Frm) 1 sf Femeie cu purtări ușuratice Si: cochetă (3), demimondă. 2 a Care se referă la o demimondenă (1) sau la comportarea ei.

DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv.) Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.

DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.

!demimondén adj. m., pl. demimondéni; f. demimondénă, pl. demimondéne

demimondén adj. m., pl. demimondéni; f. sg. demimondénă, pl. demimondéne

DEMIMONDÉN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine].

DEMIMONDÉN, -Ă I. adj. referitor la o demimondă. II. s. f. femeie de moravuri ușoare; cochetă. (< fr. demi-mondaine)