demers definitie

14 definiții pentru demers

demérs sn [At: BARIȚIU, P. A. III, 423 / Pl: ~uri / E: de4 + mers cdp fr démarche] 1-4 Acțiune întreprinsă (pe lângă cineva sau) undeva (în susținerea unei cauze sau) în scopul obținerii unui anumit rezultat.
DEMÉRS, demersuri, s. n. Acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat. – De4 + mers (după fr. démarche).
DEMÉRS, demersuri, s. n. Acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat. – De4 + mers (după fr. démarche).
DEMÉRS, demersuri, s. n. Acțiune întreprinsă (pe lîngă cineva) pentru obținerea unui rezultat favorabil; intervenție. Numai dacă mă iubește e explicabil demersul ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Se va duce la Baloleanu să se intereseze dacă a făcut vreun demers. REBREANU, R. I 53.
demérs s. n., pl. demérsuri
demérs s. n., pl. demérsuri
DEMÉRS s. v. intervenție.
DEMÉRS s.n. Mijlocire, intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. [După fr. démarche].
DEMÉRS s. n. 1. intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. 2. manieră de a conduce un raționament, de a progresa către un scop; metodă. (după fr. démarche)
demérs (demérsuri), s. n. – Gestiune, diligență. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de „pas, mers, umblet”, propriu fr., este rar; cf. totuși demersu-i grațios (V. A. Urechiă).
DEMÉRS ~uri n. 1) Intervenție făcută pe lângă o persoană sau pe lângă o administrație cu scopul de a obține ceva. 2) Operație, acțiune pentru a realiza ceva. ~ științific. /de + mers
demers n. 1. fig. mod de a lucra; 2. pl. ceea ce se face pentru reușita unui lucru. [Modelat după fr. démarche].
*demérs n., pl. urĭ (d. fr. démarche, d. marche, mers. V. marș). Tratativă, tentativă: a face demersurile necesare pentru o afacere.
DEMERS s. intervenție, (înv.) ispită, ispitire. (Un ~ hotărît.)

demers dex

Intrare: demers
demers substantiv neutru