Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru demers

dem├ęrs sn [At: BARI╚ÜIU, P. A. III, 423 / Pl: ~uri / E: de4 + mers cdp fr d├ęmarche] 1-4 Ac╚Ťiune ├«ntreprins─â (pe l├óng─â cineva sau) undeva (├«n sus╚Ťinerea unei cauze sau) ├«n scopul ob╚Ťinerii unui anumit rezultat.
DEM├ëRS, demersuri, s. n. Ac╚Ťiune ├«ntreprins─â (pe l├óng─â cineva) ├«n sus╚Ťinerea unei cauze; interven╚Ťie ├«n scopul ob╚Ťinerii unui anumit rezultat. ÔÇô De4 + mers (dup─â fr. d├ęmarche).
DEM├ëRS, demersuri, s. n. Ac╚Ťiune ├«ntreprins─â (pe l├óng─â cineva) ├«n sus╚Ťinerea unei cauze; interven╚Ťie ├«n scopul ob╚Ťinerii unui anumit rezultat. ÔÇô De4 + mers (dup─â fr. d├ęmarche).
DEM├ëRS, demersuri, s. n. Ac╚Ťiune ├«ntreprins─â (pe l├«ng─â cineva) pentru ob╚Ťinerea unui rezultat favorabil; interven╚Ťie. Numai dac─â m─â iube╚Öte e explicabil demersul ei. CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Se va duce la Baloleanu s─â se intereseze dac─â a f─âcut vreun demers. REBREANU, R. I 53.
dem├ęrs s. n., pl. dem├ęrsuri
dem├ęrs s. n., pl. dem├ęrsuri
DEM├ëRS s. v. interven╚Ťie.
DEM├ëRS s.n. Mijlocire, interven╚Ťie (pe l├óng─â cineva) ├«n vederea ob╚Ťinerii unui anumit rezultat. [Dup─â fr. d├ęmarche].
DEM├ëRS s. n. 1. interven╚Ťie (pe l├óng─â cineva) ├«n vederea ob╚Ťinerii unui anumit rezultat. 2. manier─â de a conduce un ra╚Ťionament, de a progresa c─âtre un scop; metod─â. (dup─â fr. d├ęmarche)
dem├ęrs (dem├ęrsuri), s. n. ÔÇô Gestiune, diligen╚Ť─â. Din fr. d├ęmarche, adaptat la mers. Sensul de ÔÇ×pas, mers, umbletÔÇŁ, propriu fr., este rar; cf. totu╚Öi demersu-i gra╚Ťios (V. A. Urechi─â).
DEM├ëRS ~uri n. 1) Interven╚Ťie f─âcut─â pe l├óng─â o persoan─â sau pe l├óng─â o administra╚Ťie cu scopul de a ob╚Ťine ceva. 2) Opera╚Ťie, ac╚Ťiune pentru a realiza ceva. ~ ╚Ötiin╚Ťific. /de + mers
demers n. 1. fig. mod de a lucra; 2. pl. ceea ce se face pentru reu╚Öita unui lucru. [Modelat dup─â fr. d├ęmarche].
*dem├ęrs n., pl. ur─ş (d. fr. d├ęmarche, d. marche, mers. V. mar╚Ö). Tratativ─â, tentativ─â: a face demersurile necesare pentru o afacere.
DEMERS s. interven╚Ťie, (├«nv.) ispit─â, ispitire. (Un ~ hot─âr├«t.)

Demers dex online | sinonim

Demers definitie

Intrare: demers
demers substantiv neutru