DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în delir, care prezintă caracterul delirului. Bolnavul o văzuse fără nici un interes, după cum vedea pe toată lumea, cu suprema indiferență a minților delirante. D. ZAMFIRESCU, R. 277. ♦ Fig. Care ajunge aproape pînă la delir, excesiv, frenetic. S-a așezat jos, parcă fără să observe aclamațiile delirante. CAMIL PETRESCU, U. N. 148. ◊ (Adverbial) Mulțimea aplaudă delirant. CAMIL PETRESCU, B. 102.