Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru delimitator

delimitator, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oáre / E: delimita + -tor] 1-2 a Delimitativ (1-2). 3 sm Persoană însărcinată cu fixarea limitelor.
DELIMITAT├ôR, -O├üRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. ÔÇô Delimita + suf. -tor.
DELIMITAT├ôR, -O├üRE, delimitatori, -oare, adj. Delimitativ. ÔÇô Delimita + suf. -tor.
delimitatór adj. m., pl. delimitatóri; f. sg. și pl. delimitatoáre
delimitatór adj. m., pl. delimitatóri; f. sg. și pl. delimitatoáre
DELIMITATÓR adj. v. delimitativ.
DELIMITAT├ôR, -O├üRE adj. Delimitativ. [Cf. fr. d├ęlimitateur].
DELIMITAT├ôR, -O├üRE I. adj. delimitativ. II. s. n. (inform.) simbol care folose╚Öte izolarea textual─â a diverselor p─âr╚Ťi ale unui program. (< fr. d├ęlimitateur)
DELIMITATOR adj. delimitativ, limitativ, restrictiv. (Plan ~.)

Delimitator dex online | sinonim

Delimitator definitie

Intrare: delimitator
delimitator adjectiv