12 definiții pentru delicvență
delicvénță sf vz delincvență delincvénță sf [At: CĂLINESCU, I. 117 / V: ~lic~ / Pl: ~țe / E: fr délinquance] 1 Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2 Totalitate a delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. DELICVÉNȚĂ s. f. v. delincvență. DELINCVÉNȚĂ, delincvențe,
s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte.
2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [
Var.:
delicvénță s. f.] – Din
fr. délinquance. DELICVÉNȚĂ s. f. v. delincvență. DELINCVÉNȚĂ, delincvențe,
s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte.
2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [
Var.:
delicvénță s. f.] – Din
fr. délinquance. delincvénță (-lin-cven-)
s. f.,
g.-d. art. delincvénței;
pl. delincvénțe
delincvénță s. f., g.-d. art. delincvénței; pl. delincvénțe[1] DELICVÉNȚĂ s.f. v.
delincvență. DELINCVÉNȚĂ s.f.
1. Fenomen social constând în săvârșirea de delicte.
2. Totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvență s.f. / cf. fr. délinquance].
DELINCVÉNȚĂ s. f. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționism. (< fr. délinquance)
DELINCVÉNȚĂ ~e f. 1) Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2) Ansamblu de delicte comise dintr-un anumit mediu pe parcursul unei perioade. /<fr. délinquance. Delicvență dex online | sinonim
Delicvență definitie
Intrare: delincvență
delincvență substantiv feminin