Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru delegare

deleg├í [At: FM (1844), 272/32 / Pzi: ~eg / E: fr d├ęl├ęguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a ac╚Ťiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei institu╚Ťii. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A ├«ns─ârcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucr─âri.
deleg├íre sf [At: HELIADE, PARALELISM I, 68/33 / Pl: ~g─âri / E: delega] 1 Delega╚Ťie (2). 2 (Rar) Autosupunere. 3 ├Äns─ârcinare pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucr─âri Si: delegat1 (3). 4 Trimitere temporar─â a unui angajat ├«n afara locului de munc─â obi╚Önuit, pentru a ├«ndeplini anumite ├«ns─ârcin─âri de serviciu, ├«n interesul unit─â╚Ťii din care face parte Si: delegat1 (4).
DELEG├ü, del├ęg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a ac╚Ťiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei institu╚Ťii. ÔÖŽ A ├«ns─ârcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucr─âri. ÔÇô Din fr. d├ęl├ęguer, lat. delegare.
DELEG├ü, del├ęg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a ac╚Ťiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei institu╚Ťii. ÔÖŽ A ├«ns─ârcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucr─âri. ÔÇô Din fr. d├ęl├ęguer, lat. delegare.
DELEG├ü, del├ęg, vb. I. Tranz. A ├«mputernici pe cineva s─â vorbeasc─â sau s─â ac╚Ťioneze ├«n numele celui care ├«i d─â ├«mputernicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribu╚Ťiile sale. Aveam sentimentul curios c─â am delegat pe cineva s─â m─â reprezinte ├«ntr-o afacere important─â. IBR─éILEANU, A. 109. ÔÖŽ A ├«ns─ârcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucr─âri. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.
delegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deleágă
deleg├í vb., ind. prez. 1 sg. del├ęg, 3 sg. ╚Öi pl. dele├íg─â
DELEGÁ vb. v. autoriza.
DELEG├ü vb. I. tr. A ├«mputernici pe cineva cu dreptul de a ac╚Ťiona (├«n numele celui care-i d─â ├«mputernicirea); a da o delega╚Ťie cuiva. ÔÖŽ A transmite prin delega╚Ťie (o autoritate, o putere, o crean╚Ť─â etc.). [P.i. del├ęg, se conjug─â ca lega. / < fr. d├ęl├ęguer, cf. lat. delegare].
DELEG├ü vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delega╚Ťie. (< fr. d├ęl├ęguer, lat. delegare)
A DELEG├ü del├ęg tranz. (persoane) 1) A ├«ns─ârcina cu o delega╚Ťie. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucr─âri. /<fr. d├ęl├ęguer, lat. delegare
delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.
*del├ęg, a -├í v. tr. (lat. de-l├ęgo, -├íre, d. legare, a l─âsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra ├«n numele me┼ş. Transmit prin delega╚Ťiune: a delega cu─şva puterea ta.
DELEGA vb. a autoriza, a împuternici, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)

Delegare dex online | sinonim

Delegare definitie

Intrare: delega
delega verb grupa I conjugarea I
Intrare: delegare
delegare substantiv feminin