Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru delega

delegá [At: FM (1844), 272/32 / Pzi: ~eg / E: fr déléguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A însărcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva să vorbească sau să acționeze în numele celui care îi dă împuternicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribuțiile sale. Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ A însărcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.
delegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deleágă
delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. și pl. deleágă
DELEGÁ vb. v. autoriza.
DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].
DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)
A DELEGÁ delég tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /<fr. déléguer, lat. delegare
delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.
*delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta.
DELEGA vb. a autoriza, a împuternici, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)

Delega dex online | sinonim

Delega definitie

Intrare: delega
delega verb grupa I conjugarea I