delator, ~oare smf, a [At: HELIADE, O. II, 86 / V: (înv) dil~, ~orie a / Pl: ~i, ~oare / E: fr délateur, lat delator] 1-2 (Persoană) care face o delațiune Si: denunțător, pârâtor.

DELATÓR, -OÁRE, delatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o delațiune; denunțător, pârâtor. – Din fr. délateur, lat. delator.

DELATÓR, -OÁRE, delatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o delațiune; denunțător, pârâtor. – Din fr. délateur, lat. delator.

DELATÓR, -OÁRE, delatori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care face o delațiune, care denunță (pe cineva).

delatoáre s. f., g.-d. art. delatoárei; pl. delatoáre

delatór s. m., pl. delatóri

delatoáre s. f., g.-d. art. delatoárei; pl. delatoáre

delatór s. m., pl. delatóri

DELATÓR s. v. denunțător, pârâtor.

DELATÓR, -OÁRE s.m. și f. Denunțător, pârâtor. [Cf. fr. délateur, lat. delator].

DELATÓR, -OÁRE s. m. f. denunțător; informator. (< fr. délateur, lat. delator)

DELATÓR ~i m. Persoană care face o delațiune; denunțător; pârâtor. /<fr. délateur, lat. delator

delator m. denunțător: un delator odios.

*delatór, -oáre s. (lat. de-lator. V. trans-lator). Defav. Denunțător secret.

delator s. v. DENUNȚĂTOR. PÎRÎTOR.

delatór, -oáre s. m. f. (peior.) Turnător ◊ „Torționarii și delatorii rescriu tacticos istoria.” Lupta 7 V 95 p. 3; v. și Ap. 8/95 p. 15; v. și turnător (cf. fr. délateur; DN, DEX, DN3 – alte sensuri; acest sens este mai vechi în limba română)