Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru delaborare

delabora vt [At: DN2 / Pzi: ~r├ęz / E: ns cf elabora] A demonta dintr-un loc instala╚Ťiile, ma╚Öinile ╚Öi muni╚Ťiile devenite inutilizabile sau periculoase.
delabor├íre sf [At: LEG. EC. PL. 287 / Pl: ~rß║»ri / E: delabora] Demontare dintr-un loc a instala╚Ťiilor, ma╚Öinilor ╚Öi muni╚Ťiilor devenite inutilizabile sau periculoase Si: delaborat1, dezmembrare.
DELABOR├ü, delaborez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instala╚Ťiile, ma╚Öinile ╚Öi muni╚Ťiile devenite inutilizabile sau periculoase. ÔÇô Din lat. delaborare.
DELABOR├üRE, delabor─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a delabora. ÔÇô V. delabora.
DELABOR├ü, delaborez, vb. I. Tranz. A demonta dintr-un loc instala╚Ťiile, ma╚Öinile ╚Öi muni╚Ťiile devenite inutilizabile sau periculoase. ÔÇô Din lat. delaborare.
DELABOR├üRE, delabor─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a delabora. ÔÇô V. delabora.
delaborá (a ~) vb., ind. prez. 3 delaboreáză
delabor├í vb., ind. prez. 1 sg. delabor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. delabore├íz─â
delaboráre s. f., pl. delaborării
DELABOR├ü vb. I. tr. A demonta dintr-un loc instala╚Ťiile, ma╚Öinile ╚Öi muni╚Ťiile devenite inutilizabile sau periculoase. [< lat. delaborare].
DELABOR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a delabora ╚Öi rezultatul ei. [< delabora].
DELABOR├ü vb. tr. a demonta dintr-un loc instala╚Ťiile, ma╚Öinile ╚Öi muni╚Ťiile devenite inutilizabile sau periculoase. (< lat. delaborare)
A DELABOR├ü ~├ęz tranz. (instala╚Ťii, ma╚Öini, muni╚Ťii considerate inutile sau periculoase) A demonta dintr-un loc. /<lat. delaborare

Delaborare dex online | sinonim

Delaborare definitie

Intrare: delabora
delabora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: delaborare
delaborare