delațiune definitie

13 definiții pentru delațiune

delațiúne sf [At: HELIADE, O. III, 91 / V: (înv) ~ie / Pl: ~ni / E: fr délation, lat delatio] (Liv) Denunțare.
DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.
DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.
DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. (Franțuzism) Denunțare. – Pronunțat: -ți-u-.
delațiúne (denunț) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúni
delațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúni
DELAȚIÚNE s. v. denunț, denunțare.
DELAȚIÚNE s.f. Denunțare (făcută în special cu rea intenție, pentru profituri personale); denunț. [Cf. fr. délation, lat. delatio].
DELAȚIÚNE s. f. denunțare, denunț. (< fr. délation, lat. delatio)
DELAȚIÚNE ~i f. livr. Denunțare făcută cu rea intenție; denunț; pâră. [G.-D. delațiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. delation, lat. delatio, ~onis
delațiune f. denunțare din interes sau din răutate.
*delațiúne f. (lat. de-látio, -ónis, d. dé-fero, férre, -látum, a raporta. V. re- și trans-lațiune). Defav. Denunțare secretă.
delațiune s. v. DENUNȚ. DENUNȚARE.

delațiune dex

Intrare: delațiune
delațiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-