delăsător definitie

8 definiții pentru delăsător

delăsător, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oáre / E: delăsa + -tor] 1-6 (Persoană) care se delasă (2-4) Si: indolent, neglijent, (pop) lăsător, (înv) degrijitor.
DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. – Delăsa + suf. -tor.
DELĂSĂTÓR, -OÁRE, delăsători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. – Delăsa + suf. -tor.
*delăsătór adj. m., s. m., pl. delăsătóri; adj. f., s. f. delăsătoáre, pl. delăsătoáre
delăsătór adj. → lăsător
DELĂSĂTÓR adj. 1. v. indiferent. 2. v. neglijent.
DELĂSĂTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care se delasă; neglijent, indolent. (< delăsa + -tor)
DELĂSĂTOR adj. apatic, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.)

delăsător dex

Intrare: delăsător (adj.)
delăsător adjectiv
Intrare: delăsător (s.m.)
delăsător substantiv masculin