dejdiná, dejdin, vb. tranz. – A rupe în două, a despica, a frânge: „...cum a venit Omul Nopții și a déjdínat-o pe Fata Pădurii și cum a prăjit-o acolo pe tăciuni și a mâncat-o” (Bilțiu 1999: 170). – Probabil din dezbina „a desface, a rupe, a despărți”.