degreva vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~véz / E: fr dégrever] 1-3 (C.i. oameni, colectivități, instituții) A scuti de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse.

degrevát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degreva] 1-3 Degrevare (1-3).

degrevát², ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: degreva) 1-3 (D. oameni, colectivități, instituții) Scutit de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

DEGREVÁT, -Ă, degrevați, -te, adj. Scutit, descărcat de o parte din sarcini. – V. degreva.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.

DEGREVÁT, -Ă, degrevați, -te, adj. Scutit, descărcat de o parte din sarcini. – V. degreva.

DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A scădea, a micșora, a reduce sarcinile impuse unei persoane sau instituții.

DEGREVÁT, -Ă, degrevați, -te, adj. Scutit, descărcat de o parte din sarcini.

degrevá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreveáză

degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrevéz, 3 sg. și pl. degreveáză

DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever].

DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever)

A DEGREVÁ ~éz tranz. (persoane sau instituții) A scuti de anumite sarcini sau obligații. /<fr. dégrever