Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru degrevat

degreva vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~v├ęz / E: fr d├ęgrever] 1-3 (C.i. oameni, colectivit─â╚Ťi, institu╚Ťii) A scuti de (o parte din) (sarcinile sau) obliga╚Ťiile impuse.
degrevát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: degreva] 1-3 Degrevare (1-3).
degrev├ít2, ~─â a [At: DL / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: degreva) 1-3 (D. oameni, colectivit─â╚Ťi, institu╚Ťii) Scutit de (o parte din) (sarcinile sau) obliga╚Ťiile impuse.
DEGREV├ü, degrevez, vb. I. Tranz. A sc─âdea, a reduce sarcinile sau obliga╚Ťiile impuse unei persoane fizice sau unei institu╚Ťii. ÔÇô Din fr. d├ęgrever.
DEGREV├üT, -─é, degreva╚Ťi, -te, adj. Scutit, desc─ârcat de o parte din sarcini. ÔÇô V. degreva.
DEGREV├ü, degrevez, vb. I. Tranz. A sc─âdea, a reduce sarcinile sau obliga╚Ťiile impuse unei persoane fizice sau unei institu╚Ťii. ÔÇô Din fr. d├ęgrever.
DEGREV├üT, -─é, degreva╚Ťi, -te, adj. Scutit, desc─ârcat de o parte din sarcini. ÔÇô V. degreva.
DEGREV├ü, degrevez, vb. I. Tranz. (Cu determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A sc─âdea, a mic╚Öora, a reduce sarcinile impuse unei persoane sau institu╚Ťii.
DEGREV├üT, -─é, degreva╚Ťi, -te, adj. Scutit, desc─ârcat de o parte din sarcini.
degrevá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreveáză
degrev├í vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrev├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. degreve├íz─â
DEGREV├ü vb. I. tr. A mic╚Öora, a reduce, a suprima obliga╚Ťiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. d├ęgrever].
DEGREV├ü vb. tr. a mic╚Öora, a reduce, a suprima obliga╚Ťiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. d├ęgrever)
A DEGREV├ü ~├ęz tranz. (persoane sau institu╚Ťii) A scuti de anumite sarcini sau obliga╚Ťii. /<fr. d├ęgrever

Degrevat dex online | sinonim

Degrevat definitie

Intrare: degreva
degreva verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gre-
Intrare: degrevat
degrevat adjectiv