degrevare definitie

2 intrări

17 definiții pentru degrevare

degreva vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~véz / E: fr dégrever] 1-3 (C.i. oameni, colectivități, instituții) A scuti de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse.
degreváre sf [At: LOVINESCU, C. V. 31 / Pl: ~vắri / E: degreva] 1-3 Scutire a unor oameni, colectivități, instituții, de (o parte din) (sarcinile sau) obligațiile impuse Si: degrevat1 (1-3).
DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.
DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.
DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. A scădea, a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei instituții. – Din fr. dégrever.
DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. – V. degreva.
DEGREVÁ, degrevez, vb. I. Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A scădea, a micșora, a reduce sarcinile impuse unei persoane sau instituții.
DEGREVÁRE, degrevări, s. f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei.
degrevá (a ~) (de-gre-) vb., ind. prez. 3 degreveáză
degreváre (de-gre-) s. f., g.-d. art. degrevắrii; pl. degrevắri
degrevá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. degrevéz, 3 sg. și pl. degreveáză
degreváre s. f. (sil. -gre-) → grevare
DEGREVÁ vb. I. tr. A micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin unei persoane, unui colectiv. [< fr. dégrever].
DEGREVÁRE s.f. Acțiunea de a degreva și rezultatul ei. [< degreva].
DEGREVÁ vb. tr. a micșora, a reduce, a suprima obligațiile, sarcinile etc. care revin cuiva. (< fr. dégrever)
DEGREVÁRE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement)
A DEGREVÁ ~éz tranz. (persoane sau instituții) A scuti de anumite sarcini sau obligații. /<fr. dégrever

degrevare dex

Intrare: degreva
degreva verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gre-
Intrare: degrevare
degrevare substantiv feminin
  • silabisire: -gre-