Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1055755:

defăiméț, ~eáță smf a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 105 / Pl: ~i, ~e / E: defăima + -eț] (Îvr) 1-12 Defăimător (1-12).

Defăimeț dex online | sinonim

Defăimeț definitie