Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru deformare

deform├í [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~m├ęz / E: fr d├ęformer] 1 vt (C.i. p─âr╚Ťi ale corpului) A modifica ├«nf─â╚Ťi╚Öarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-╚Öi) strica forma. 4-5 vtr A (se) ur├ó╚Ťi. 6-7 vtr (Prc) A (se) v─ât─âma. 8 vr (Prc) A se ├«ngr─â╚Öa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corect─â. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-╚Öi) modifica forma. 13-14 vr (D. ├«mbr─âc─âminte, ├«nc─âl╚Ť─âminte) A se sc├ólcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel dec├ót este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-╚Öi pierde forma primar─â.
deform├íre sf [At: CALENDAR (1851), 98/1 / V: desf~, dif~, disf~ / Pl: ~mß║»ri / E: deforma] 1 Modificare a ├«nf─â╚Ťi╚Ö─ârii unor p─âr╚Ťi ale corpului Si: deformat1 (1), deforma╚Ťie (1). 2 Stricare a formei unor obiecte Si: deformat1 (2), deforma╚Ťie (2). 3 Ur├ó╚Ťire. 4 (Prc) V─ât─âmare. 5 (Prc) ├Ängr─â╚Öare. 6 Schimbare a modului normal de manifestare a unui fenomen natural Si: deformat1 (6), deforma╚Ťie (6). 7 Schimbare a formei corecte a unui cuv├ónt Si: deformat1 (7), deforma╚Ťie (7). 8 Modificare a formei unui corp solid Si: deformat1 (8), deforma╚Ťie (8). 9 Stricare a formei ini╚Ťiale a ├«mbr─âc─âmintei sau ├«nc─âl╚Ť─âmintei Si: deformat1 (9), deforma╚Ťie (9). 10 (Fig) Prezentare a ceva altfel dec├ót este ├«n realitate Si: deformat1 (10), deforma╚Ťie (10). 11 (Fig) Reproducere inexact─â Si: deformat1 (11), deforma╚Ťie (11). 12 (Fig) Denaturare. 13 Pierdere a formei primare Si: deformat1 (13), deforma╚Ťie (13). 14 (├Äe) ~ profesional─â Folosire mecanic─â ├«n via╚Ťa privat─â a cuno╚Ötin╚Ťelor ╚Öi deprinderilor c─âp─âtate prin exercitarea profesiunii. 15 (├Äe) ~ sufleteasc─â Tr─âs─âtur─â negativ─â de caracter. 16 (├Äe) ~ plastic─â Procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modific─âri plastice ├«n scopul ob╚Ťinerii de forme ╚Öi dimensiuni dorite.
DEFORM├ü, deformez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) modifica, a(-╚Öi) strica forma; a (se) slu╚Ťi, a (se) ur├ó╚Ťi, a (se) poci. ÔÖŽ Tranz. Fig. A prezenta altfel dec├ót este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, f─âr─â a desprinde material din el, ci numai prin influen╚Ťa unor mi╚Öc─âri interioare sau exterioare. [Var.: diform├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ęformer, lat. deformare.
DEFORM├üRE, deform─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deforma ╚Öi rezultatul ei; deforma╚Ťie. ÔŚŐ Deformare plastic─â = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modific─âri plastice ├«n scopul ob╚Ťinerii de forme ╚Öi dimensiuni dorite. Deformare profesional─â = folosire mecanic─â ├«n via╚Ťa de toate zilele a cuno╚Ötin╚Ťelor ╚Öi a deprinderilor c─âp─âtate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diform├íre s. f.] ÔÇô V. deforma.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
DIFORMÁRE s. f. v. deformare.
DEFORM├ü, deformez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) modifica, a(-╚Öi) strica forma; a (se) slu╚Ťi, a (se) ur├ó╚Ťi, a (se) poci. ÔÖŽ Tranz. Fig. A prezenta altfel dec├ót este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, f─âr─â a desprinde material din el, ci numai prin influen╚Ťa unor mi╚Öc─âri interioare sau exterioare. [Var.: diform├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ęformer, lat. deformare.
DEFORM├üRE, deform─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deforma ╚Öi rezultatul ei; deforma╚Ťie. ÔŚŐ Deformare plastic─â = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modific─âri plastice ├«n scopul ob╚Ťinerii de forme ╚Öi dimensiuni dorite. Deformare profesional─â = folosire mecanic─â ├«n via╚Ťa de toate zilele a cuno╚Ötin╚Ťelor ╚Öi a deprinderilor c─âp─âtate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diform├íre s. f.] ÔÇô V. deforma.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
DIFORMÁRE s. f. v. deformare.
DEFORM├ü, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a slu╚Ťi, a poci, a ur├«╚Ťi. ÔÖŽ Fig. A reproduce inexact (o ├«nt├«mplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformeaz─â adev─ârul. (Refl.) Trec├«nd din om ├«n om, toate se deformeaz─â ╚Öi se exagereaz─â. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, f─âr─â a desprinde material din el. ÔÇô Variant─â: diform├í (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.
DEFORM├üRE, deform─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deforma ╚Öi rezultatul ei; deforma╚Ťie, alterare. Problema realismului ├«n caricatur─â pune ├«n discu╚Ťie limitele exager─ârii caricaturale ├«n raport cu necesit─â╚Ťile reale de deformare a obiectului (├«n spe╚Ť─â omul). CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 172, 6/2. ÔŚŐ Deformare profesional─â = folosirea nepotrivit─â ╚Öi mecanic─â ├«n via╚Ťa de toate zilele a deprinderilor dob├«ndite de cineva prin exercitarea profesiunii sale. E o noapte pentru conspiratori! exclam─â actorul... ÔÇô Iat─â ceea ce tocmai ├«╚Ťi spuneam. Un caz tipic de deformare profesional─â. Nu mai po╚Ťi accepta natura dec├«t ├«n decorul pentru actul III, al conspira╚Ťiei. C. PETRESCU, C. V. 267. ÔÇô Variant─â: diform├íre s. f.
DIFORMÁ vb. I v. deforma.
deformá (a ~) vb., ind. prez. 3 deformeáză
deformáre s. f., g.-d. art. deformắrii; pl. deformắri
deform├í vb., ind. prez. 1 sg. deform├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deforme├íz─â
deform├íre s. f. Ôćĺ formare
DEFORM├ü vb. 1. a (se) str├ómba, (pop. ╚Öi fam.) a (se) scof├ólci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. sc├ólcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ u╚Öor.) 5. v. sc├ólcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limb─â care s-a ~ sub influen╚Ťa...) 7. v. denatura.
DEFORM├üRE s. 1. str├ómbare, (pop. ╚Öi fam.) scof├ólcire. (~ a unui obiect.) 2. v. desfigurare. 3. v. st├ólcire. 4. v. sc├ólciere. 5. v. sc├ólcietur─â. 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. v. denaturare. 8. v. deforma╚Ťie.
DEFORM├ü vb. I. 1. tr. A strica forma (natural─â sau primitiv─â) a unui obiect; a slu╚Ťi. ÔÖŽ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-╚Öi pierde forma primitiv─â. [< fr. d├ęformer, it., lat. deformare].
DEFORM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) deforma ╚Öi rezultatul ei; deforma╚Ťie. [< deforma].
DEFORM├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) altera, a(-╚Öi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) slu╚Ťi. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub ac╚Ťiunea unor for╚Ťe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. d├ęformer, lat. deformare)
A DEFORM├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se deformeze. 2) fig. (adev─ârul, realitatea) A prezenta ├«n mod inexact. /<fr. d├ęformer, lat. deformare
A SE DEFORM├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi modifica forma primar─â; a-╚Öi pierde forma ini╚Ťial─â. /<fr. d├ęformer, lat. deformare
DEFORM├üRE ~─âri f. 1) v. A DEFORMA ╚Öi A SE DEFORMA. ÔŚŐ ~ profesional─â deprindere c─âp─âtat─â prin exercitarea unei profesiuni, folosit─â abuziv. 2) tehn. Opera╚Ťie de modificare a formei volumului sau suprafe╚Ťei unui material. [G.-D. deform─ârii] /v. a deforma
deformà v. a strica forma.
*deforma╚Ťi├║ne f. (lat. deform├ítio, -├│nis). Stricarea forme─ş, ur├«╚Ťire. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie dar ob. -are.
*deform├ęz v. tr. (lat. deformare, fr. d├ęformer). Stric forma, ur├«╚Ťesc, pocesc, desfigurez. ÔÇô ╚śi diformez (fr. ma─ş vech─ş difformer, mlat. difformare).
* diform├ęz V. deformez.
DEFORMA vb. 1. a (se) str├«mba, (pop. ╚Öi fam.) a (se) scof├«lci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) slu╚Ťi, a (se) str├«mba, a (se) ur├«╚Ťi, (pop. ╚Öi fam.) a (se) sc─âl├«mb─âia, a (se) scof├«lci, (pop.) a (se) h├«zi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ╚Öon╚Ťi, (├«nv.) a (se) groz─âvi. (Un om care s-a ~ de tot ├«n urma accidentului.) 3. a (se) sc├«lcia, a (se) str├«mba, (Mold.) a (se) scromb─âi. (Pantofii s-au ~ prin uzur─â.) 4. a ceda. (Un material care se ~ u╚Öor.) 5. a denatura, a poci, a schimonosi, a sc├«lcia, a st├«lci, a strop╚Öi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele c├«nd vorbe╚Öte.) 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limb─â care s-a ~ sub influen╚Ťa...) 7. a altera, a contraface, a denatura, a escamota, a falsifica, a m─âslui, a mistifica, a r─âst─âlm─âci, (fig.) a silui, (├«nv. fig.) a sminti, a str├«mba. (~ sensul, adev─ârul celor spuse de cineva.)
DEFORMARE s. 1. str├«mbare, (pop. ╚Öi fam.) scof├«lcire. (~ a unui obiect.) 2. denaturare, pocire, pocit, schimonoseal─â, schimonosire, schimonosit, sc├«lciere, st├«lcire, st├«lcit, strop╚Öire, strop╚Öit. (~ a cuvintelor unei limbi, c├«nd vorbe╚Öte.) 3. sc├«lciere, str├«mbare. (~ pantofilor din cauza uzurii.) 4. (concr.) sc├«lcietur─â, str├«mb─âtur─â. (O ~ la ├«nc─âl╚Ť─âminte.) 5. deforma╚Ťie, desfigurare, pocire, schimonoseal─â, schimonosire, slu╚Ťire, str├«mbare, ur├«╚Ťire. (~ a fe╚Ťei unei persoane.) 6. corupere, stricare. (~ unei limbi.) 7. alterare, denaturare, escamotare, falsificare, mistificare, mistifica╚Ťie, r─âst─âlm─âcire, (fig.) siluire. (~ a celor spuse de cineva.) 8. deforma╚Ťie. (~ profesional─â.)
DEFORMARE. Subst. Deformare, deforma╚Ťie, diformitate, anamorfoz─â; contorsiune, distorsiune; asimetrie, dispropor╚Ťie. Str├«mbare, sc├«lciere, ├«ndoire, ├«ndoitur─â, ├«ncovoiere, ├«ncovoial─â, ├«ncovoietur─â, str├«mb─âtur─â; sucire, r─âsucire, ├«ncol─âcire, ├«nc├«rligare. Deviere, abatere, defect, denaturare; alterare, stricare, stric─âciune. Ur├«╚Ťire, pocire, desfigurare; mutilare, schilodire, slu╚Ťire, schilodeal─â, schimonoseal─â, schimonositur─â, schimonosire; automutilare. Anomalie, malforma╚Ťie (med.), monstruozitate, hido╚Öenie. Monstru, pocitanie, slu╚Ťenie, slu╚Ťie (rar), slu╚Ťitur─â, pocitur─â. Caricatur─â. Adj. Deformat, diform, inform, amorf, f─âr─â form─â; asimetric; neregulat. Str├«mb, str├«mbat, ├«ndoit, ├«ncovoiat, ├«nc├«rligat; sucit, contorsionat, r─âsucit; ├«ncol─âcit, ├«ncovrigat. Stricat, alterat, pocit, ur├«╚Ťit; ur├«t, hidos, h├«d, slut, schimonosit, sc├«lciat, desfigurat, slu╚Ťit, mutilat, schilodit, infirm; automutilat; ╚Öchiop, olog; coco╚Öat, ghebos, g├«rbov, g├«rbovit, ├«ncovoiat, adus de ╚Öale; burtos, burticos (rar), burduhos, burduh─ânos (fam.), p├«ntecos; ciung, ciunt, schilod, schilav (├«nv. ╚Öi pop.), schil─âvos (├«nv.), estropiat, ciolac (reg.); cl─âp─âug; n─âsos, botos. Anormal, monstruos. Caricatural. Vb. A deforma, a str├«mba, a ├«ndoi. A strica, a deteriora, a altera, a denatura. A suci, a r─âsuci, a ├«ncovoia, a ├«nc├«rliga, a ├«ncol─âci. A ur├«╚Ťi, a poci, a desfigura, a sc├«lcia, a mutila, a slu╚Ťi, a schilodi, a schil─âvi (├«nv. ╚Öi pop.), a ciunti. A se deforma, a se str├«mba, a se strica, a se altera, a se denatura. A se ur├«╚Ťi, a se poci, a se schimonosi; a se automutila. A se ├«ndoi, a se ├«ncovoia, a se ├«nc├«rliga, a se ├«ncirjoia (reg.); a se schilodi, a se schil─âvi (├«nv. ╚Öi pop.), a r─âm├«ne schilod; a se coco╚Öa, a se ghebo╚Öa, a se g├«rbovi; a deveni (a r─âm├«ne) ╚Öchiop; a ╚Öchiopa, a ╚Öchiop─âta. V. infirmitate, obezitate, ur├«╚Ťenie.

Deformare dex online | sinonim

Deformare definitie

Intrare: deforma
deforma verb grupa I conjugarea a II-a
diforma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deformare
diformare
deformare substantiv feminin