Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru definire

defin├ş [At: NEGULICI / V: ~n├í / Pzi: ~├ęsc, 3 ╚Öi (├«nv) ~f├şne / E: fr d├ęfinir, lat definire] 1 vt (C.i. lucruri, no╚Ťiuni, concepte) A determina printr-o formul─â precis─â ├«nsu╚Öirile proprii. 2-3 vt A (formula sau) a enun╚Ťa o defini╚Ťie. 4 vt (Pex) A stabili cu precizie. 5 vt (Pex) A determina exact. 6 vt (Pex) A contura. 7-8 vtr A (se) distinge. 9 vt A prezenta. 10 vt A eviden╚Ťia tr─âs─âturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. 11-12 vtr A (se) caracteriza.
defin├şre sf [At: ALECSANDRI, O. P. 246 / Pl: ~ri / E: defini] 1 Determinare printr-o formulare precis─â a ├«nsu╚Öirilor proprii ale unui lucru, ale unei no╚Ťiuni sau ale unui concept Si: definit1 (1). 2-3 (Formulare sau) enun╚Ťare a unei defini╚Ťii Si: definit1 (2-3). 4 (Pex) Stabilire cu precizie a unui plan Si: definit1 (4). 5 (Pex) Determinare exact─â Si: definit1 (5). 6 (Pex) Conturare. 7 (Pex) Distingere. 8 (Pex) Prezentare. 9 Eviden╚Ťiere a tr─âs─âturilor caracteristice ale unei persoane, ale unui obiect sau ale unui fenomen Si: definit1 (9). 10 Caracterizare.
DEFIN├Ź, definesc, vb. IV. Tranz. A da o defini╚Ťie. ÔÖŽ A determina, a delimita, a stabili cu precizie, a preciza; a contura, a caracteriza pe cineva. ÔÖŽ Refl. A se autocaracteriza. ÔÇô Din fr. d├ęfinir, lat. definire.
DEFIN├ŹRE, definiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) defini ╚Öi rezultatul ei; defini╚Ťie; determinare, precizare; caracterizare (a cuiva). ÔÇô V. defini.
DEFIN├Ź, definesc, vb. IV. Tranz. A da o defini╚Ťie. ÔÖŽ A determina, a delimita, a stabili cu precizie, a preciza; a contura, a caracteriza pe cineva. ÔÖŽ Refl. A se autocaracteriza. ÔÇô Din fr. d├ęfinir, lat. definire.
DEFIN├ŹRE, definiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) defini ╚Öi rezultatul ei; defini╚Ťie; determinare, precizare; caracterizare (a cuiva). ÔÇô V. defini.
DEFIN├Ź, definesc, vb. IV. Tranz. A da o defini╚Ťie; a stabili, a delimita, a l─âmuri, a preciza. Procurorul observase pe figuri ╚Öi sim╚Ťise, ├«n atmosfer─â, ceva suspect, pe care nici el singur nu-l putuse defini. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. ÔŚŐ Refl. Se poate spune f─âr─â exagerare c─â tipurile lui Caragiale se definesc ├«n fiecare vorb─â a lor, c─âci fiecare vorb─â con╚Ťine o tr─âs─âtur─â caracteristic─â. IBR─éILEANU, S. 59. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: (├«nvechit, prin confuzie cu verbele de conjugarea I) definez (ODOBESCU, S. II 68) vb. I.
DEFIN├ŹRE, definiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a defini ╚Öi rezultatul ei; precizare, stabilire.
defin├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. defin├ęsc, imperf. 3 sg. define├í; conj. prez. 3 s─â define├ísc─â
defin├şre s. f., g.-d. art. defin├şrii; pl. defin├şri
defin├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. defin├ęsc, imperf. 3 sg. define├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. define├ísc─â
defin├şre s. f., g.-d. art. defin├şrii; pl. defin├şri
DEFIN├Ź vb. 1. v. caracteriza. 2. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se caracteriza. (Se ~ veridic ├«n memoriile sale.) 3. v. determina.
DEFIN├ŹRE s. 1. v. caracterizare. 2. v. defini╚Ťie. 3. determinare.
DEFIN├Ź vb. IV. tr. A da o defini╚Ťie. ÔÖŽ A preciza, a delimita. ÔÖŽ refl. A se autocaracteriza. [< fr. d├ęfinir, it., lat. definire].
DEFIN├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) defini ╚Öi rezultatul ei; defini╚Ťie. [< defini].
DEFIN├Ź vb. I. tr. a da o defini╚Ťie; a explica sensurile unui cuv├ónt, ale unei no╚Ťiuni. ÔŚŐ a determina, a preciza, a delimita; a caracteriza pe cineva. II. refl. a se autocaracteriza. (< fr. d├ęfinir, lat. definire)
A DEFIN├Ź ~├ęsc tranz. 1) (concepte, no╚Ťiuni) A determina printr-o formul─â concis─â, indic├ónd ansamblul de caractere specifice; a prevedea cu o defini╚Ťie. 2) A stabili cu exactitate; a preciza; a delimita; a determina. 3) (cuvinte) A descrie, stabilind sensurile. 4) (persoane, lucruri) A descrie, indic├ónd tr─âs─âturile esen╚Ťiale; a caracteriza. /<fr. d├ęfinir, lat. definire
A SE DEFIN├Ź m─â ~├ęsc intranz. (despre persoane) A se caracteriza pe sine ├«nsu╚Öi. /<fr. d├ęfinir, lat. definire
defin├Č v. 1. a face cunoscut caracterul, calit─â╚Ťile unei persoane sau natura, atributele unui lucru; 2. a preciza sensul unei vorbe.
*defin├ęsc v. tr. (lat. d├ę-finire. V. finesc). Da┼ş o defini╚Ťiune: a defini triungh─şu. Precizez, descri┼ş caracteru: a defini o persoan─â.
DEFINI vb. 1. a caracteriza. (Nu ╚Ötiu cum s─â-l ~ pe X.) 2. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se caracteriza. (Se ~ veridic ├«n memoriile sale.) 3. a determina, a preciza, a stabili, (├«nv.) a m─ârgini, a r─âspica. (A ~ propriet─â╚Ťile unui metal.)
DEFINIRE s. 1. caracterizare. (~ unei no╚Ťiuni.) 2. defini╚Ťie. (O ~ a no╚Ťiunii de ÔÇ×mas─âÔÇŁ.) 3. determinare, precizare, stabilire. (O atent─â ~ a propriet─â╚Ťii metalelor.)

Definire dex online | sinonim

Definire definitie

Intrare: defini
defini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: definire
definire substantiv feminin