Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru deferlare

deferl├í vr [At: ABC MAR. / Pzi: 3 ~le├íz─â / E: fr d├ęferler] (Mar; d. valuri) A se rostogoli ╚Öi a se sparge, ├«mpr─â╚Ötiindu-se.
deferláre sf [At: LTR2 / Pl: ~lắri / E: deferla] (Mar) Rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se Si: deferlaj, deferlat1.
deferláre (rar) s. f., g.-d. art. deferlắrii
deferlá vb., ind. prez. 3 sg. deferleáză
deferláre s. f., g.-d. art. deferlării
deferláre s. f., g.-d. art. deferlắrii
DEFERL├ü vb. I. intr. (Despre valuri) A se rev─ârsa, a se sparge rostogolindu-se. [< fr. d├ęferler].
DEFERL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a deferla ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ C─âdere a crestelor de val ├«nainte ca urmare a faptului c─â valul ├«nt├ólne╚Öte un obstacol; deferlaj. [< deferla, dup─â fr. d├ęferlement].
DEFERL├ü vb. intr. (despre valuri) a se rev─ârsa, a se sparge, rostogolindu-se. (< fr. d├ęferler)

Deferlare dex online | sinonim

Deferlare definitie

Intrare: deferlare
deferlare substantiv feminin
Intrare: deferla
deferla verb grupa I conjugarea a II-a