Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru defect

defect, ~─â [At: HELIADE, O. II, 189 / V: ~et / Pl: ~c╚Ťi, ~e ╚Öi (├«nv; sn) ~uri / E: ger Defekt, lat defectus] 1 sn Lips─â. 2 sn Neajuns. 3-5 sn Imperfec╚Ťiune (material─â,) (fizic─â sau) moral─â Si: bete╚Öug, cusur, hib─â, viciu. 6 sn (Fiz; ├«s) ~ de mas─â Diferen╚Ť─â dintre suma maselor protonilor ╚Öi neutronilor[1] componen╚Ťi ai nucleului de atom ╚Öi masa real─â a nucleului acelui atom. 7-8 sn (Teh; ╚Ö├«s ~ de execu╚Ťie, -de fabrica╚Ťie) Lips─â de calitate (├«n ansamblu sau) local─â a unui produs ├«n raport cu calitatea cerut─â. 9 sn Deranjament. 10 sn Stric─âciune. 11 sn Defec╚Ťiune care ├«mpiedic─â func╚Ťionarea unei ma╚Öini. 12 sn Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite ├«ntr-un domeniu. 13 sn Gre╚Öeal─â. 14 sn Ceea ce este necorespunz─âtor cerin╚Ťelor. 15 sn (├Äe; rar) A c─âdea ├«n ~ul... A gre╚Öi ├«ntr-o anumit─â privin╚Ť─â. 16 a Care are lipsuri. 17-19 a Cu imperfec╚Ťiuni (materiale,) (fizice sau) morale. 20-21 a (D. un produs) Lipsit de calitate (├«n ansamblu sau) local. 22 a (D. aparate) Care are un deranjament. 23-24 a (D. ma╚Öini) Care nu func╚Ťioneaz─â (bine). 25 a Care nu este conform regulilor stabilite ├«ntr-un domeniu. 26 Care nu respect─â cerin╚Ťele. modificat─â
DEF├ëCT, -─é, defec╚Ťi, -te, s. n., adj. 1. S. n. Lips─â, sc─âdere, imperfec╚Ťiune material─â, fizic─â sau moral─â; cusur, hib─â. ÔÖŽ Deranjament, stric─âciune care ├«mpiedic─â func╚Ťionarea normal─â a unei ma╚Öini, a unui aparat. ÔÖŽ Ceea ce nu este conform regulilor stabilite ├«ntr-un anumit domeniu. ÔÖŽ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). ÔÇô Din lat. defectus, germ. Defekt.
DEF├ëCT, -─é, defec╚Ťi, -te, s. n., adj. 1. S. n. Lips─â, sc─âdere, imperfec╚Ťiune material─â, fizic─â sau moral─â; cusur, meteahn─â, neajuns, bete╚Öug, hib─â. ÔÖŽ Deranjament, stric─âciune care ├«mpiedic─â func╚Ťionarea unei ma╚Öini, a unui aparat. ÔÖŽ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite ├«ntr-un anumit domeniu. ÔÖŽ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). ÔÇô Din lat. defectus, germ. Defekt.
DEF├ëCT1, defecte, s. n. Lips─â, sc─âdere, imperfec╚Ťiune; cusur, meteahn─â, neajuns. Versurile ce urmeaz─â s├«nt cru╚Ťate... de asemenea defect. MACEDONSKI, O. IV 66. Defectul poeziei e evident; e o tem─â eminamente romantic─â tratat─â ├«n sensul clasic. GHEREA, ST. CR. III 374. ╚śi vesel─â ╚Öi jun─â te-am cunoscut odat─â; Cu acelea╚Öi defecte acum iar te g─âsesc. ALEXANDRESCU, M. 185. ÔÖŽ (Tehn.) Lips─â de perfec╚Ťiune, de punere la punct a unui fabricat, ├«n raport cu calitatea cerut─â. ╚Ües─âtur─â cu defect. Ôľş R─âspunse simplu c─â deocamdat─â, nu poate scoate ma╚Öina fiindc─â are un defect de magnetou. REBREANU, R. II 101.
DEF├ëCT2, -─é, defec╚Ťi, -te, adj. Cu stric─âciuni, cu imperfec╚Ťiuni; defectat, stricat. Feti╚Ťa t├«ra prin cas─â, cu sfoar─â, un automobil de tabl─â defect. C. PETRESCU, ├Ä. II 152.
def├ęct1 adj. m., pl. def├ęc╚Ťi; f. def├ęct─â, pl. def├ęcte
def├ęct2 s. n., pl. def├ęcte
def├ęct adj. m., pl. def├ęc╚Ťi; f. sg. def├ęct─â, pl. def├ęcte
def├ęct s. n., pl. def├ęcte
DEF├ëCT s., adj. 1. s. cusur, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, lacun─â, lips─â, meteahn─â, neajuns, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu, (livr.) caren╚Ť─â, racil─â, tar─â, (pop. ╚Öi fam.) bete╚Öug, (reg. ╚Öi fam.) hib─â, (reg.) madea, teahn─â, (Olt., Munt. ╚Öi Mold.) ponos, (├«nv.) gre╚Öeal─â, lichea, nedes─âvir╚Öire, r─âutate. (Are nenum─ârate ~.) 2. s. v. anomalie. 3. s. v. patim─â. 4. s. v. defec╚Ťiune. 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)
Defect Ôëá calitate, virtute, merit, perfec╚Ťiune
DEF├ëCT s.n. Cusur, imperfec╚Ťiune, lips─â; bete╚Öug, meteahn─â. ÔÖŽ Deranjament care ├«mpiedic─â func╚Ťionarea unei ma╚Öini, a unui aparat etc. [< lat. defectus].
DEF├ëCT, -─é adj. Care nu mai este ├«n stare de func╚Ťionare; stricat. [< lat. defectus].
DEF├ëCT, -─é I. adj. care s-a defectat, s-a stricat. II. s. n. 1. imperfec╚Ťiune, lips─â, cusur. ÔÖŽ deranjament, dereglare care ├«mpiedic─â func╚Ťionarea unei ma╚Öini, a unui aparat, mecanism etc. ÔÖŽ dezavantaj, inconvenient. 2. (fiz.) defect de mas─â = diferen╚Ťa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom ╚Öi masa real─â a acestuia. (< lat. defectus, germ. Defekt)
def├ęct (def├ęcte), s. n. ÔÇô Cusur, imperfec╚Ťiune. Lat. defectus (sec. XIX). ÔÇô Der. defectuos, adj., din fr. d├ęfectueux; defectuozitate, s. f.; defectibil, adj., din fr. d├ęfectible; defectiv, adj., din fr. d├ęfectif.
DEF├ëCT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care prezint─â imperfec╚Ťiuni; cu neajunsuri. /<lat. defectus, germ. Defekt
DEF├ëCT2 ~e n. 1) Lips─â a unei ├«nsu╚Öiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficien╚Ť─â; meteahn─â. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic s─â func╚Ťioneze normal; defec╚Ťiune. 3) Lips─â de integritate anatomic─â sau func╚Ťional─â a unui organ; deficien╚Ť─â. /<lat. defectus, germ. Defect
defect n. 1. lipsa de ceva necesar; 2. imperfec╚Ťiune fizic─â sau moral─â; cusur, meteahn─â.
*def├ęct n., pl. e (lat. defectus, lips─â [d. de-ficere, a lipsi], cu ├«n╚Ťelesu dup─â fr. d├ęfaut. V. perfect). Imperfec╚Ťiune, cusur, lips─â fizic─â, intelectual─â sa┼ş moral─â: defect de memorie. Ce─şa ce nu e conform regulelor arte─ş: defectele une─ş opere, unu─ş tablo┼ş.
DEFECT s., adj. 1. s. cusur, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, lacun─â, lips─â, meteahn─â, neajuns, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu, (livr.) caren╚Ť─â, racil─â, tar─â, (pop. ╚Öi fam.) bete╚Öug, (reg. ╚Öi fam.) hib─â, (reg.) madea, teahn─â, (Olt., Munt. ╚Öi Mold.) ponos, (├«nv.) gre╚Öeal─â, lichea, nedes─âv├«r╚Öire, r─âutate. (Are nenum─ârate ~.) 2. s. anomalie, cusur, (pop.) meteahn─â. (Are un ~ congenital.) 3. s. cusur, dar, meteahn─â, n─ârav, patim─â, viciu, (pop. si fam.) p├«r╚Ťag, (pop.) ├«nv─â╚Ť, (reg.) madea, natur─â, n─âr─âvie, parfie, teahn─â, (prin Bucov.) b─âs─âu. (Are ~ be╚Ťiei.) 4. s. defectare, defec╚Ťiune, deranjament, dereglare. (~ ├«n func╚Ťionarea unui aparat.) 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)
DEFECT. Subst. Defect, defectuozitate (rar), lips─â, deficien╚Ť─â, neajuns, caren╚Ť─â, sc─âdere, lacun─â (fig.), sl─âbiciune (fig.), cusur, hib─â (reg.), viciu, tar─â, racil─â (livr., fig.), bete╚Öug (pop., fig.), meteahn─â (pop.), imperfec╚Ťiune, nedes─âv├«r╚Öire (rar). Defec╚Ťiune, defectare, pan─â, scurt circuit, deranjament, dereglaj, dereglare, stricare, stric─âciune, deteriorare. Dezavantaj, inconvenient. Adj. Defect, defectat, stricat, degradat, uzat, deteriorat; defectuos, vicios; imperfect, cu defecte, cu lipsuri, cu neajunsuri, deficient. Vb. A fi defect. A se defecta, a se deregla, a se strica, a se uza, a se degrada, a se deteriora; a defecta, a deregla, a strica, a deteriora, a degrada. V. dezordine, eroare, imoralitate.

Defect dex online | sinonim

Defect definitie

Intrare: defect
defect adjectiv substantiv neutru