Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru def─âima

def─âima vt [At: COD. VOR. 109/20 / V: ~fai~, ~faium├í, ~fam├í, ~─âm├í, desf~, difaim├í / Pzi: ~f├íim, ~m├ęz ╚Öi (├«nv) ~ß║»im / E: it diffamare, lat *diffamiare] (C.i. oameni) 1 vt (├Änv) A ├«ndep─ârta cu dispre╚Ť ╚Öi cu dojan─â. 2 vt (├Änv) A subaprecia. 3 vt (├Änv) A desconsidera. 4 vt (├Änv) A ├«njosi. 5 vt (├Änv) A umili. 6 vt (├Änv) A detesta. 7 vt A vorbi de r─âu Si: a b├órfi, a ponegri. 8 vt A blama. 9 vt A calomia. 10 vt A huli. 11-12 vtr A (se) compromite. 13 vr A dec─âdea. 14 vt (├Änv) A profana. 15 vt (├Änv) A critica vehement. 16 vt (├Änv) A condamna. 17 vt (├Änv) A stigmatiza. 18 vt (├Ävr) A anula un act. 19 vr (Reg; ├«f desf~) A se preface.
DEF─éIM├ü, def─âimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de r─âu pe cineva sau a vorbi r─âu despre ceva; a ponegri, a calomnia. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se face de r├ós, a se compromite. 2. (├Änv.) A dispre╚Ťui, a subaprecia; a umili, a ├«njosi. ÔÇô Din lat. *diffamiare.[1]
DEF─éIM├ü, def─âimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de r─âu pe cineva sau a vorbi r─âu despre ceva; a ponegri, a calomnia. ÔÖŽ (Rar) A se face de r├ós, a se compromite. 2. (├Änv.) A dispre╚Ťui, a subaprecia; a umili, a ├«njosi. [Prez. ind. ╚Öi.: def├íim] ÔÇô Din lat. *diffamiare.
DEF─éIM├ü, def├íim, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de r─âu pe cineva sau a vorbi r─âu despre ceva; a v─ât─âma reputa╚Ťia cuiva; a b├«rfi, a huli, a ponegri, a calomnia. Def─âimat e╚Öti, ponegrit de asemeni, ├«ns─â asta-i spre folosul domniei-tale. SADOVEANU, Z. C. 152. E bine c─â omul vrodat─â P-alt s─â nu defaime, s─â-i puie vro pat─â. PANN, P. V. I 13. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se compromite, a se face de r├«s. Nu vede╚Ťi, neru╚Öina╚Ťi, C├«t o s─â v─â def─âima╚Ťi? TEODORESCU, P. P. 105. 2. (├Änvechit) A dispre╚Ťui, a desconsidera, a subaprecia, a nu lua ├«n seam─â, a ├«njosi, a umili. Oh! m─â defaim─â pentru c─â-l iubesc din toat─â inima. NEGRUZZI, S. I 22. Cine m─â defaimÔÇÖ o dat─â, eu de rud─â nu-l cunosc. DACIA LIT. 143. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: def─âimez.
defăimá (a ~) (-făi-) vb., ind. prez. 3 defăimeáză
def─âim├í vb. (sil. -f─âi-), ind. prez. 1 sg. def─âim├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. defaime├íz─â
DEFĂIMÁ vb. v. calomnia.
DEF─éIM├ü vb. v. desconsidera, dispre╚Ťui, nesocoti.
A def─âima Ôëá a cinsti, a elogia, a l─âuda, a glorifica, a pream─âri, a venera
A DEF─éIM├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A vorbi de r─âu; a ponegri; a cleveti; a calomnia; a denigra; a blama; a b├órfi; a huli; a ponosi. 2) A pune ├«ntr-o situa╚Ťie de inferioritate, lez├ónd demnitatea; a umili; a ├«njosi. [Sil. -f─âi-ma] /<lat. difamiare
defăimà v. a vorbi de rău. [Tras din defaimă = lat. DIFFAMIA].
*def├í─şm, a -f─â─şm├í v. tr. (d. fa─şm─â sa┼ş lat. pop. d─şffamiare, cl. def├ímo ╚Öi diff├ímo, -are, a def─â─şma). Critic, vorbesc de r─â┼ş, calomniez. ÔÇô ╚śi def─â─şm, def─â─şmez ╚Öi desfa─şm.
defăima vb. v. DESCONSIDERA. DISPREȚUI. NESOCOTI.
DEF─éIMA vb. a (se) b├«rfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) oc─âr├«, (pop.) a (se) huli, a (se) n─âp─âstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (├«nv.) a (se) balamu╚Ťi, a (se) m─âsc─âri, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) ├«ncondeia, (pop. fig.) a (se) ├«nnegri. (De ce ├«l ~ pe nedrept?)

Def─âima dex online | sinonim

Def─âima definitie

Intrare: def─âima
def─âima verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -f─âi-
def─âima verb grupa I conjugarea I