Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru decurie

dec├║rie sf [At: PROT. ÔÇô POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr decuria] 1 Subdiviziune ├«n armata roman─â format─â din zece solda╚Ťi. 2 Grupare de zece cet─â╚Ťeni romani (cu func╚Ťii administrative ├«n municipii).
DEC├ÜRIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie ├«n armata roman─â, format─â din zece solda╚Ťi. 2. Colegiu de mici func╚Ťionari la Roma ╚Öi ├«n municipiile romane. ÔÇô Din lat. decuria.
DEC├ÜRIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie ├«n armata roman─â, format─â din zece solda╚Ťi. 2. Colegiu de mici func╚Ťionari la Roma ╚Öi ├«n municipiile romane. ÔÇô Din lat. decuria.
dec├║rie (-ri-e) s. f., art. dec├║ria (-ri-a), g.-d. art. dec├║riei; pl. dec├║rii, art. dec├║riile (-ri-i-)
dec├║rie s. f. Ôćĺ curie
DEC├ÜRIE s.f. 1. Subunitate ├«n armata roman─â, format─â din zece solda╚Ťi. 2. (La romani) Conducere format─â din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria].
DEC├ÜRIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata roman─â, format─â din zece solda╚Ťi. 2. colegiu de zece func╚Ťionari ├«n Roma ╚Öi ├«n municipiile romane. (< lat. decuria)
DEC├ÜRIE ~i f. 1) (la romani) Subdiviziune format─â din zece solda╚Ťi. 2) Conducere const├ónd din zece persoane. [Art. decuria; G.-D. decuriei; Sil. -ri-e] /<lat. decuria
decurie f. trup─â de zece solda╚Ťi la Romani.
*dec├║rie f. (lat. decuria, d. decem, zece). Grup─â de solda╚Ť─ş or─ş cet─â╚Ťen─ş la vechi─ş Roman─ş.

Decurie dex online | sinonim

Decurie definitie

Intrare: decurie
decurie substantiv feminin