decupla vt [At: ENC. TEHN. 175 / Pzi: ~léz / E: fr découpler] (C.i. elementele unor sisteme tehnice) A desface legătura Si: deconecta.

DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler.

DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler.

DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.; despre elementele unui cuplu) A dezlega, a desface. A decuplat vagoanele.

decuplá (a ~) (a deconecta) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 decupleáză

decuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. decupléz, 3 sg. și pl. decupleáză

DECUPLÁ vb. v. deconecta.

A decupla ≠ a cupla

DECUPLÁ vb. I. tr. A desface, a dezlega (părțile unui cuplu). [< fr. découpler].

DECUPLÁ vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate. (< fr. découpler)

A DECUPLÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice) A scoate din cuplaj. /<fr. découpler

DECUPLA vb. (FIZ.) a deconecta. (A ~ un aparat electric.)