Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru decupla

decupla vt [At: ENC. TEHN. 175 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęcoupler] (C.i. elementele unor sisteme tehnice) A desface leg─âtura Si: deconecta.
DECUPL├ü, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ÔÖŽ A deconecta (2). ÔÇô Din fr. d├ęcoupler.
DECUPL├ü, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ÔÖŽ A deconecta (2). ÔÇô Din fr. d├ęcoupler.
DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.; despre elementele unui cuplu) A dezlega, a desface. A decuplat vagoanele.
decuplá (a ~) (a deconecta) (-cu-pla) vb., ind. prez. 3 decupleáză
decupl├í vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. decupl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decuple├íz─â
DECUPLÁ vb. v. deconecta.
A decupla Ôëá a cupla
DECUPL├ü vb. I. tr. A desface, a dezlega (p─âr╚Ťile unui cuplu). [< fr. d├ęcoupler].
DECUPL├ü vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface leg─âtura dintre dou─â sisteme tehnice sau dintre dou─â organe cuplate. (< fr. d├ęcoupler)
A DECUPL├ü ~├ęz tranz. (sisteme tehnice) A scoate din cuplaj. /<fr. d├ęcoupler
DECUPLA vb. (FIZ.) a deconecta. (A ~ un aparat electric.)

Decupla dex online | sinonim

Decupla definitie

Intrare: decupla
decupla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pla