Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru decrepitare

decrepit├í vtr [At: MARIN, PR. II, 37/22 / Pzi: ~t├ęz ╚Öi (├«nv) 3 ~├ępit─â / E: fr d├ęcr├ępiter] 1-2 A (se) produce o decrepitare.
decrepit├íre sf [At: MACAROVICI, CH. 344 / Pl: ~tß║»ri / E: decrepita] Rupere a cristalelor prin ridicarea brusc─â a temperaturii lor, datorit─â dilat─ârii inegale pe diferite direc╚Ťii Si: (├«nv) decrepita╚Ťie.
DECREPIT├ü, decrepitez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) produce o decrepitare. ÔÇô Din fr. d├ęcr├ępiter.
DECREPIT├üRE, decrepit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) decrepita ╚Öi rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea brusc─â a temperaturii lor, datorit─â dilat─ârii inegale pe diferite direc╚Ťii. ÔÇô V. decrepita.
DECREPIT├ü, decrepitez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) produce o decrepitare. ÔÇô Din fr. d├ęcr├ępiter.
DECREPIT├üRE, decrepit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) decrepita ╚Öi rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea brusc─â a temperaturii lor, datorit─â dilat─ârii inegale pe diferite direc╚Ťii. ÔÇô V. decrepita.
decrepitá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decrepiteáză
decrepitáre (de-cre-) s. f., g.-d. art. decrepitắrii; pl. decrepitắri
decrepit├í vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decrepite├íz─â
decrepitáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitării; pl. decrepitări
DECREPIT├üRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor s─âruri din cauza dilat─ârii lor inegale la cre╚Öterea brusc─â a temperaturii; decrepita╚Ťie. [Cf. fr. d├ęcr├ępiter].
DECREPIT├ü vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. d├ęcr├ępiter)
DECREPIT├üRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilat─ârii lor inegale la cre╚Öterea brusc─â a temperaturii; decrepita╚Ťie. (< decrepita)

Decrepitare dex online | sinonim

Decrepitare definitie

Intrare: decrepita
decrepita verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cre-
Intrare: decrepitare
decrepitare substantiv feminin
  • silabisire: -cre-