decontá [At: DEX / Pl: ~tez / E: fr decompter] 1 A justifica detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). 2 A înapoia banii cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice. 3 A defalca în părțile componente o sumă cheltuită sau care urmează a fi cheltuită.

decontát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconta] 1-2 Decontare (1-2). 3 (Rar) Decont (3).

decontát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: deconta] 1 (D. sume cheltuite) Justificat în mod detaliat, pe bază de acte. 2 (D. bani cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice) Înapoiat2. 3 (D. sume cheltuite) Defalcat în părțile componente.

DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.

DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.

DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat întrebuințarea unei sume primite sau provenite dintr-o operație oarecare. A deconta cheltuielile de deplasare.

decontá (a ~) (a justifica bani) vb., ind. prez. 3 deconteáză

decontá vb., ind. prez. 1 sg. decontéz, 3 sg. și pl. deconteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. decontéze; ger. decontând

DECONTÁ vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< fr. décompter].

DECONTÁ vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< fr. décompter)

A DECONTÁ ~éz tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. décompter