Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru decontat

decont├í [At: DEX / Pl: ~tez / E: fr decompter] 1 A justifica detaliat, pe baz─â de acte, ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume (primite). 2 A ├«napoia banii cheltui╚Ťi ├«n contul unei persoane fizice sau juridice. 3 A defalca ├«n p─âr╚Ťile componente o sum─â cheltuit─â sau care urmeaz─â a fi cheltuit─â.
decontát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconta] 1-2 Decontare (1-2). 3 (Rar) Decont (3).
decont├ít2, ~─â a [At: MDA ms / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deconta] 1 (D. sume cheltuite) Justificat ├«n mod detaliat, pe baz─â de acte. 2 (D. bani cheltui╚Ťi ├«n contul unei persoane fizice sau juridice) ├Änapoiat2. 3 (D. sume cheltuite) Defalcat ├«n p─âr╚Ťile componente.
DECONT├ü, decontez, vb. I. Tranz. A justifica ├«n mod detaliat, pe baz─â de acte, ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume (primite). ÔÇô Din fr. d├ęcompter.
DECONT├ü, decontez, vb. I. Tranz. A justifica ├«n mod detaliat, pe baz─â de acte, ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume (primite). ÔÇô Din fr. d├ęcompter.
DECONT├ü, decontez, vb. I. Tranz. A justifica ├«n mod detaliat ├«ntrebuin╚Ťarea unei sume primite sau provenite dintr-o opera╚Ťie oarecare. A deconta cheltuielile de deplasare.
decontá (a ~) (a justifica bani) vb., ind. prez. 3 deconteáză
decont├í vb., ind. prez. 1 sg. decont├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deconte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. decont├ęze; ger. decont├ónd
DECONT├ü vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o opera╚Ťie oarecare). [< fr. d├ęcompter].
DECONT├ü vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obliga╚Ťiile de plat─â prin conturile deschise la b─ânci, f─âr─â folosirea banilor ├«n numerar. (< fr. d├ęcompter)
A DECONT├ü ~├ęz tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. d├ęcompter

Decontat dex online | sinonim

Decontat definitie

Intrare: deconta
deconta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decontat
decontat