deconspirá [At: DN³ / Pzi: ~spír / E: fr déconspirer] 1 vt A dezvălui un secret, o conspirație etc. 2-3 vtr A(-și) dezvălui identitatea ascunsă.

deconspirát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconspira] 1-2 Deconspirare (1-2).

deconspirát², ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: deconspira] 1 (D. secrete, conspirații etc) Care a devenit cunoscut. 2 (D. persoane incognito) A cărui identitate a fost dezvăluită.

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. și tranz. A (se) trăda. – Din fr. déconspirer.^[1]

DECONSPIRÁT, -Ă, deconspirați, -te, adj. 1. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut. 2. Care a fost trădat. – V. deconspira.

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. A se trăda. – Des¹- + conspira.

DECONSPIRÁT, -Ă, deconspirați, -te, adj. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut. – V. deconspira.

deconspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconspíră

deconspirá vb., ind. prez. 1 sg. deconspír, 3 sg. și pl. deconspíră

DECONSPIRÁ vb. v. destăinui.

DECONSPIRÁ vb. I. tr. A descoperi, a da pe față o conspirație; a dezvălui un secret. ♦ refl. A se trăda, a-și dezvălui identitatea ascunsă. [p.i. deconspír. / et. incertă].

DECONSPIRÁ vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de¹- + conspira)

A DECONSPIRÁ deconspír tranz. (conspirații, secrete etc.) A face cunoscut (tuturor); a da în vileag. /des- + a conspira